„Eu cred în tine!” :)

     Și uneori de tot ceea ce avem nevoie este o persoană care să ne zică: „Eu cred în tine!” :)
     Uneori tot ceea ce ne trebuie este persoana aia care să rezoneze cu gândurile noastre, care să ne înțeleagă fără prea multe cuvinte; avem nevoie uneori de oamenii ăia care să ne ascute „aberațiile” fără a ne tăia entuziasmul, fără a provoca „furia neînțelesului” în noi; uneori avem nevoie de oamenii ăia care să râdă cu noi de tâmpeniile care ne trec prin gând - uneori din tâmpenii spuse în joacă se nasc idei frumoase. :)
      Uneori - mai mereu - avem nevoie de cineva. De acel cineva. Nu e mereu același, mereu avem nevoie de alți oameni, de oamenii ăia potriviți cu nevoile noastre. Dar oare noi de câte ori am fost „acolo!” pentru cei care au avut nevoie de noi, oare de câte ori am fost acolo când am fi fost cei potriviți pentru nevoile celuilalt?
     Mai mereu ne gândim la noi, dar oare dacă ne-am gândi și la celălalt nu s-ar schimba ceva în bine? Oare lumea nu s-ar transforma într-un loc mai bun, mai optimist, mai plin de bucurii? Poate egoismul ăsta de a ne gândi doar la ceea ce ne lipsește nouă (ceea ce ar putea face celălalt pentru noi) l-am putea transforma în ceva bun doar gândindu-ne la ceea ce putem oferi noi celuilalt (la ajutorul pe care l-am putea acorda, la ceea ce am putea face noi pentru celălalt!). :)

Zâmbește! Iubește viața :)