marți, 7 martie 2017

Dincolo de muzică! :)

     Muzica printre critici, laude, păreri și opinii. Eurovision 2017.
     Muzica mi-e medicament, e acolo oricând, oriunde.
     Prefer muzica în limba română pentru simplul fapt că îi înteleg mai bine ironia fină, tachinările și jocul de cuvinte de printre versuri. Și Doamne, cât de inventivi sunt românii! Ador piesele cu mesaj și prefer întotdeuna muzica și nu zgomotul.
     Ascult muzică. Multă. Clar, am zona mea în care mă învârt, dar din care evadez ori de câte ori ceva mă atrage. Nu mă pricep la muzică, doar ascult ce îmi place.
     Promovezi din ce în ce mai rar muzica aici pe blog, mai mult în ultima perioadă pe pagina de facebook.
     La finala Eurovision de anul trecut m-am uitat doar că mi-a plăcut prezentatorul, anul ăsta nu m-a atras nimic. La finalul lui ianuarie, însă, curioasă fiind, am dat iama pe youtube să caut melodiile care urmau să între în concurs. N-avem habar cine participă, deci n-aveam nici un preferat. Pentru început n-a ascultat melodiile, ci doar m-am uitat la prezența scenică. O tanti m-a speriat prin ecranul calculatorului, aveam senzația că e răzvrătită doar din modul în care se mișca, fără să aud și ce zice acolo. După „experimentul” meu fără sonor mi-au plăcut Ilinca și Alex, și-am pariat pe ei și după ce i-am ascultat. Am anticipat că vor intra în finală și n-am fost surprinsă că au și câștigat. :)
     Din ce îmi dau eu seama Eurovision nu e un concurs despre mesajul din piesă, despre cât de profund e înterpretată și cât de frumos rimează versurile. E despre ce transmite tot „show”-ul ăla de trei minute. Atât! În timpul ăsta trebuie să convingi. Nu peste trei luni, nu peste un an. Acolo atragi atenția sau nu. Placi sau displaci. Nu te mai urmăresc doar „ai tăi”, te văd toți. Eurovision-ul e pe voturi; pe voturile altora.
     Piesă cu mesaj e Un om mai bun, dar asta n-atrage atenția.
     Pentru un concurs internațional trebuie să fii vizionar, ceea ce cred că nouă ne cam lipsește. Eu mă tot întreb de ce nu se implică și alții, de ce nu apar în concurs și alți artiști (nu știu dedesupturile concursului, frustrările artiștilor și alte chestii), dar mi-ar plăcea un an în care să mă uit fascinată de concurenți, cu favoriți mulți și să fiu pusă în dificultatea de a vota. Asta mi-ar plăcea. :)

#zâmbește #iubeșteviața :)

marți, 28 februarie 2017

Primăvara e aici. :)

     Când a început februarie primăvara a venit în recunoaștere, i-a plăcut pe aici, dar sora mai mare, iarna, nu prea era încântată de idee, așa că a mai scuturat de câteva ori din pletele ei și au mai căzut câțiva fulgi de nea, de fapt, mai mulți. Mulți. Și o porție generoasă de frig.
     Așa e februarie, îmbinare între frig și cald, primăvară și iarnă, cer de vară și cer de toamnă. Un amalgam de culori și stări. Și toate pornesc de la culorile de-afară. Stările noastre, gândurile, acțiunile... Nu cred că mi se pare doar mie că primăvara vine așa cu un soi de energie (chiar dacă e astenia pe-acolo) și chef de toate. Poate e de la verdele speranței, de la lumina și căldura soarelui, de la culori sau zumzăitul din jur. Trebuie să existe o legătură pe aici.
      Acum aproape e început de martie și e tot un fel de primăvară, de fapt, chiar e mai mult de atât. La meteo se spune că temperaturile sunt de final de aprilie sau început de mai, iar în jur e o atmosferă frumoasă, caldă, plină de emoție și mister. Probabil or să mai cadă fulgi și o să mai fie un pic rece, dar primăvara e aici, oficial. Să o întâmpinăm cu bucurie și gânduri frumoase. Să transformăm zilele de primăvară într-o poveste și peste un timp, când vom privi înapoi, să fim încântați de ce am trăit. :)

#zâmbește #iubeșteviața :)