luni, 23 octombrie 2017

Zulu - de păstrat în bibliotecă :)

     Zulu - carte primită în dar cu recomandarea: „o să îți placă!”

     Am terminat vreo două înainte să o încep și mi-a luat ceva timp până să citesc prima parte din carte. Cu ideea aia în minte „o să îți placă” am citit pagină după pagină, până am concluzionat „nu o să-mi placă!”
     E o carte frumoasă, despre o altfel de lume și un altfel de trai. E prea violentă pentru gustul meu și au fost mult prea multe momente în care încercam să nu citesc toată descrierea doar pentru că mi se părea prea dramatică.
     La un film închid ochii ca să nu văd totul și pun mâinile la urechi ca să evit sunetele, dar cuvintele - în imaginația mea - se transformă oferind un spectacol greu de „driblat”.
     Printre droguri și prea multă moarte, printre reguli sau mai bine zis lipsa lor, printre tot felul de bande de cartier și prea mult sânge, e o carte scrisă din altă perspectivă; e genul pe care n-aș vrea să o citesc a doua oară. Rămâne în amintire ca o carte dură, cu momente emoționante provocatoare de lacrimi, probabil pe undeva cu o realitate care chiar există dar care mi-ar plăcea tare ca într-o bună zi să fie eliminată. Sunt o pacifistă, se știe că orice picătură de sânge sau sunet de ceartă îmi provoacă fiori. :)
     E o carte de păstrat în bibliotecă doar pentru a constientiza uneori cât de norocoși suntem. E suficient să o privești și să îți amintești să apreciezi normalitatea, să te bucuri de viață, să fii recunoscător pentru ceea ce ai; sau încă ai...

#zâmbește #iubeșteviața :)

luni, 18 septembrie 2017

Dă mai departe :)

     Ieri a fost duminica aia fără prea mult chef și energie. Într-un fel duminică în pijamale, relaxantă; mi-am terminat cartea pe care o aveam începută și deja voiam să citesc câteva pagini dintr-una nouă.
     Aveam pe link, în așteptare, filmul Dă mai departe, la recomandarea Bookcaffe. Mi-am propus să văd filmul și apoi să încep cartea...
     Fără popcorn, dar cu multă ciocolată, cam așa am început să văd filmul și între timp am avut nevoie de șervețele (se știe că eu și la comedii am nevoie de așa ceva!).
     Că tot a început de curând școala, cred că e un film din care profesorii ar avea ce învăța. Important e să inspiri, să transmiți ceva elevului din fața ta, să îl provoci să se descopere pe el și să rândul său să inspire pe ceilalți. Asta e ideea din film, început de an școlar și provocare de profesor. Mi-a rămas în minte o replică, nu știu cât e de exactă, dar ideea e importantă: „te notez pentru efort, nu pentru rezultat” Poate asta ar trebui să facem cu toții, nu doar profesorii. Să nu mai punem atât accent pe rezultatul final și pe efortul pe care îl depune cineva pentru noi. 
     Poate că nu ne iese întotdeauna ceea ce vrem, dar e important că am încercat, ne-am dat silința așa cum am știut noi mai bine să facem lucrul cel mai bun; efortul ăsta ar trebui să conteze cel mai mult! Poate nu știu să aleg cele mai inspirate cadouri, dar încerc; nu-mi iese de fiecare dată prăjitura, dar exersez. :)
     Film emoționant și idee simplă. Câți dintre noi mai știm să apreciem lucrurile pe care alții le fac pentru noi și câți, de fapt, avem senzația că ele ni se cuvin?! În film, ideea e că trebuie să faci ceva importat pentru trei persoane, care la rândul lor să facă ceva important pentru alte trei persoane... până când ajungem să trăim o lume perfectă. Utopie (cred că ăsta a fost și cuvântul din film), știu! Dar e chiar simplu. Poate nici nu e nevoie să facem lucruri ”mari” pentru ceilalți și doar lucruri care să conteze. Nu o să pot schimba niciodată ”lumea” dar întotdeauna pot face ”lumea mea” mai bună și mai frumoasă.
     Film care inspiră, film care dă de gândit, film care provoacă emoții și răscolește sentimente. Filmul e despre tot ce știi deja, dar parcă e mai simplu să eviți să te gândești la așa ceva; e genul de film pe care îl uiți în avalanșa vieții, dar a cărui idee o porți, mereu cu tine, într-un colț rătăcit de suflet: „cum ar fi dacă... toți am da mai departe?!” :)

     #zâmbește #iubeșteviața :)