miercuri, 27 decembrie 2017

Crăciunul este dor, dar și speranță! :)

     Așa cum tot citesc de ceva ani, nu cred că sărbătorile și-au pierdut farmecul ci noi ne-am pierdut entuziasmul. E adevărat, dacă n-apare magia zăpezii, vraja parcă dispare și nu poate fi înlocuită cu nimic. 
     M-am pregătit sufletește că n-o să fie un Crăciun alb, așa că am încercat prin mijloacele posibile să fac Crăciunul frumos! Am ascultat colinde și am făcut prăjituri cu scorțișoară, am cumpărat cadouri din timp și le-am ambalat cu grijă (ohh, mama e tare pretențioasă. Anul trecut n-am fost împreună de Crăciun, așa că acum trebuia să compensez!) am evitat nervii aglomerației și... habar n-am când a trecut decembrie! Nu am ascultat câte cântece aș fi vrut, n-am văzut filmele la care visam și nici măcar cărțile pe care mi le-am programat n-am reușit să el citesc.
Ba chiar am depășit cu mult limita din anii trecuți cu împodobitul brăduțului! Da, asta chiar a fost o problemă serioasă :D, adică la final n-a ieșit cum îmi imaginam, dar a ieșit minunat! Magic!
     Anul ăsta am încercat o nouă rețetă de prăjituri și o să devină categoric o tradiție! Mi-e din ce în ce mai greu să aleg la ce să renunț de la un an la altul, așa că - porția mică, a fost singura soluție care mi-a trecut prin minte doar ca să nu renunț cu totul la prăjitură (știți voi cum e, ”mm, foile alea!”, ”ohh, blatul ăla”, ”dar, crema aia e delicioasă!”, ”oo, dar fără gustul ăla de migdale, nu se poate!” - și tot așa).
     Mirosul de portocale printre atâtea arome, aproape ca a trecut fără să conteze și am început să cred că se completa bine cu mirosul de ger! Da, în copilăria mea gerul avea miros!
     Au venit colindători, nimic nou în colindele lor, îmi amintesc că acum vreo doi ani m-au surprins tare niște fetițe, dar acum un pici a făcut senzație! Fratele lui se credea prea mare ca să mai colinde, a venit doar ca să-l însoțească, așa că l-a lăsat pe ăsta mic să spună toată colinda :D Am rămas fascinată, așa că habar n-am dacă a încurcat versurile sau nu :P
    Au trecut colindătorii, a venit Noaptea Magică, a trecut Moșul - hmm, l-am așteptat jumătate de noapte și tot l-am ratat și uite așa a ajuns Crăciunul! Și a trecut!
Oricât m-aș pregăti pentru perioada asta mereu am senzația că trece prea repede, motiv pentru care, unele lucruri făcute din timp - nu, nu își pierd farmecul, ci din contra, oferă bucuria autentică a zilelor de sărbătoare!
     De aceea, Crăciunul pentru mine, este o perioadă, nu doar câteva zile!
Poate că nu toate sărbătorile sunt alături de oamenii la care ții, poate că uneori nu ești acolo unde ai vrea să fii, dar nu văd nici un motiv pentru care să nu încerci să te bucuri atât cât e posibil de tot ce oferă frumos perioada asta, de ideea magiei, de Sfânta Sărbătoare, de credință, de vis. De vis! Uneori Crăciunul este dor; sau de la un timp Crăciunul înseamnă - și dor - întotdeauna.
Dar Crăciunul este și speranță!

#zâmbește #iubeșteviața :)

luni, 23 octombrie 2017

Zulu - de păstrat în bibliotecă :)

     Zulu - carte primită în dar cu recomandarea: „o să îți placă!”

     Am terminat vreo două înainte să o încep și mi-a luat ceva timp până să citesc prima parte din carte. Cu ideea aia în minte „o să îți placă” am citit pagină după pagină, până am concluzionat „nu o să-mi placă!”
     E o carte frumoasă, despre o altfel de lume și un altfel de trai. E prea violentă pentru gustul meu și au fost mult prea multe momente în care încercam să nu citesc toată descrierea doar pentru că mi se părea prea dramatică.
     La un film închid ochii ca să nu văd totul și pun mâinile la urechi ca să evit sunetele, dar cuvintele - în imaginația mea - se transformă oferind un spectacol greu de „driblat”.
     Printre droguri și prea multă moarte, printre reguli sau mai bine zis lipsa lor, printre tot felul de bande de cartier și prea mult sânge, e o carte scrisă din altă perspectivă; e genul pe care n-aș vrea să o citesc a doua oară. Rămâne în amintire ca o carte dură, cu momente emoționante provocatoare de lacrimi, probabil pe undeva cu o realitate care chiar există dar care mi-ar plăcea tare ca într-o bună zi să fie eliminată. Sunt o pacifistă, se știe că orice picătură de sânge sau sunet de ceartă îmi provoacă fiori. :)
     E o carte de păstrat în bibliotecă doar pentru a constientiza uneori cât de norocoși suntem. E suficient să o privești și să îți amintești să apreciezi normalitatea, să te bucuri de viață, să fii recunoscător pentru ceea ce ai; sau încă ai...

#zâmbește #iubeșteviața :)