joi, 22 august 2019

Nu mult înainte de a ne naşte

     Sunt genul de persoană care am evitat cărţile despre războaie, lagăre de concentrare şi filmele de acelaşi gen. Nu mă împac prea bine cu ideea asta de moarte. Am citit crimă şi spionaj, dar când alţii decid pentru viaţa ta doar pentru că pot mi se pare înfiorător. Prea multă durere, prea multă suferinţă... Nu mai ştiu cum am reuşit să citesc prima carte despre Auschwitz, dar m-a impresionat atât de tare, mi-am dat seama că habar n-am istoria minimă care s-a petrecut în anii abia trecuţi.
     Îmi amintesc nişte poveşti din copilărie cu bunica şi războiul, când pe front, printre militari, a fost la un pas de moarte. Probabil atunci mintea mea a pus o barieră de protecţie pentru tot ce ţine de război şi cruzime.
     După prima carte a urmat a doua, a treia şi m-am tot trezit citind despre lagărul de la Auschwitz, impresionată tare de drama acelor oameni. De timpul pe care îl trăim noi şi de problemele pe care credem că le avem. Uităm să fim recunoscători vieţii, uităm că trăim la câţiva ani distantă de crimele în masă, uităm de executările fără explicaţii, de camerele de gazare şi experimentele şocante. Da, toate astea s-au întâmplat într-o perioadă cu nu mult înainte de a ne naşte noi.
     Zilele trecute am dat, sub formă de recomandare, peste filmul The Soviet Story şi credeam că sunt pregătită să îl văd. Doar citisem câteva cărţi despre deportare, tatuare, gazare, teroare... N-am fost! M-am uitat în vreo trei zile la el, pe bucăţi. Sunt sensibilă, ce mai. 
      Mărturiile sunt cutremurătoare, şocante şi dureroase. Sunt drame pe care nu o să le putem înţelege vreodată. Sunt familii care au fost despărţite fără explicaţii, sunt oameni torturaţi fără vină şi poveşti ale supravieţuitorilor care ne emoţionăm. Sunt vieţile unor oameni care probabil nici n-au înţeles prea bine ce li s-a întâmplat. Noi putem înţelege? 

#zâmbeşte, #iubeşteviaţa :)
Nu lăsa pe nimeni să te facă să renunţi!

miercuri, 17 iulie 2019

Cuvinte şi litere - mici şi mari. :)

     Despre gramatică, morfologie, ortografie şi punctuaţie.
     Ştiu că pare ca o lecţie, dar nu o să fie aşa. N-o să mă leg de cuvintele de mai sus, cine e interesat să caute în dicţionar.
     Vedem peste tot despre gramatică, despre scrierea şi vorbirea corectă, despre cratimă şi punct. Despre i-uri prea multe sau prea puţine. Despre virgulă. Despre cum sună mai bine o formulare, dacă e sau nu pleonasm, dacă este sau nu potrivit cuvântul în context. Despre plural. Despre acord. Despre...
     Azi am o altă nelămurire.
     Recunosc, mi se întâmplă des să pun virgule aiurea, caut uneori pe net cuvinte de scrierea cărora nu sunt sigură şi uneori nu îmi ies nici formulările aşa cum aş vrea sau fac acorduri greşite.
Îmi "sar în ochi" i-urile puse alandala, iar 'miau' dacă nu se referă la pisică zgârie cam tare. Am înţeles că sunt oameni pe care pur şi simplu nu îi interesează cum scriu, care au uitat regulile, care nu dau importanţă sau se întâmplă ca "telefonul să scrie ce vrea el". M-am obişnuit cu astea.
     Ce nu înţeleg eu e altceva: majuscula!
     Oameni la care cratima este pusă la locul ei, punctul şi virgula sunt unde trebuie, preferă să înceapă propozitia cu literă mică. Ba mai mult, chiar şi de la numele proprii lipseşte majuscula. Eu ştiam că asta e una dintre regulile de bază: numele proprii se scriu cu literă mare. S-a modificat şi asta între timp?! Nu mai ţine nici măcar de etică şi bun-simţ?
     Într-o conversaţie privată când nu stai să tot activezi "literele mici şi literele mari" înţeleg. Dar într-o chestie publică, chiar dacă e doar pe Facebook-ul tău personal, mi-e greu să înţeleg.
(Când eşti în bucătaria ta îţi permiţi uneori să stai cu picioarele pe masă, dar nu faci acelaşi lucru şi când ai ieşit cu prietenii într-o seară la restaurant.)
     Adică, repet: am văzut asta la oameni deştepţi care scriu corect şi respectă celelalte reguli. Şi nu pare a fi o greşeală din grabă pentru că văd asta de ani...
     O fi ceva care-mi scapă mie. Şi întreb. Poate primesc vreun răspuns. Poate mă ajută cineva să înţeleg.

#zâmbeşte, #iubeşteviaţa :)

Nu lăsa pe nimeni să te facă să renunţi!