Care este farmecul unui sms?!

Era trecut deja de ora 12, deci era 18 :) Evident mi-am amintit că am de trimis un mesaj, unul special de „La mulți ani!”; nu știu cum reușesc dar mereu mă emoționez când trebuie să scriu câte un asemenea mesaj și am senzația ca habar nu am ce vreau să zic.
Mă uit minute în șir la acel „La mulți ani!” pe care l-am scris și mă blochez în fața gândurilor, a cuvintelor care se încăpățânează să formeze vreo idee coerentă. Eram în starea aia de somnambulism (trebuie să scriu neapărat într-o zi despre cei Doi somnambuli – a celor de la Vunk :D ) iar dimineață, în timp ce mă gândeam la ce să aleg între ceai și cafea, mi-am amintit că înșirasem, în noapte, câteva cuvinte într-o ciornă de mesaj.
Am fost foarte nerăbdătoare să le citesc. Totuși reușisem!!! Nu știu cum au ajuns acele cuvinte în ciorna mea – aș crede chiar că le-a scris cineva în locul meu, dar sunt sigură că singura prezență,  pe aici, e a mea :D

Am trimis acele rânduri, acele gânduri somnambule, exact așa, fără ca măcar să mai verific ortografia, punctuația, nimic... Era mesajul perfect, era exact ce aș fi vrut să spun, erau acele cuvinte simple, erau acele gânduri sincere, era tot ce voiam.
De obicei telefonul meu suna la puțin timp după și o voce răgusită îmi mulțumea în stilul caracteristic.
Acum nimic, nimic. Doar un mesaj! Un mesaj, atât!
Nici măcar nu am simțit nevoia să îl citesc imediat pentru că îi știam ideea. Am înțeles dincolo de cuvintele din acel sms, am înteles dincolo de acel apel telefonic nerealizat!!! 

Mi-a plăcut întotdeauna ca sms-urile mele să fie simple, să transmită ceva dincolo de cuvinte, să surprindă în alt mod.
Și mereu zâmbesc când cineva îmi spune că am reușit să îl surprind/emoționez. Și atunci mă întreb în sinea mea, ”păi nu ăsta e farmecul unui sms?!”
Și cu mesajul ăsta a fost la fel.
Nu, nu am vrut să te fac să plângi, doar am vrut să te emoționez. Atât!!! Ești cea mai importantă persoană din viața mea – atât doar!!!