Adun amintiri!!!

În urmă cu ceva vreme, în unul din week-end-uri, m-am întâlnit cu Mădu. 3 zile. Atât.
Mereu e reconfortant, plăcut și tare frumos.

Ne întâlnim atât de rar încât nici nu apuc să îi zic cât de mult îmi plac momentele acestea care durează al naibii de puțin. Dar poate ăsta e și farmecul; să dureze puțin dar să fie ceva special. Dacă ar dura prea mult ar intervene inevitabil monotonia cred, ar interveni stările acelea lipsite de frumusețe. Sau poate nu!!!
Poate ar fi cheia să ne cunoaștem mai bine, să vorbim mai mult, să glumim mai des. Am strânge mai multe amintiri pentru viitorul nostru fond comun de amintiri :) Amintiri comune care mie cu siguranță mi-ar oferi un zâmbet atunci când nu aș reuși să îl obțin din altă parte.

De la Crăciunul din 2008 și toată ciocolata mâncată în nopțile acelea, de la poveștile de atunci și ”trupa de șoc” de la începutul lui 2009, de la Crăciunul din 2010 și ”avioanele” din toamna timpurie a lui 2011, până la întâlnirea cu Ninette și ”Câinele blănos” din furtunosul septembrie 2012 și ultimile zile ale lui martie 2013 tot am adunat frumoase amintiri.

Cu siguranță, o încercare improvizată, semireușită, de ping-pong dintr-un miez de noapte, trecut de unu, o să rămână una din amintirii. Pentru mine e dincolo de ping-pong, … e vis!!!

Ăsta e doar începutul, știu că amintirile vor continua să se adune (presimt că asta o să se întâmple chiar foarte curând :D )

*poza de aici.