Continuăm :)

Uneori e greu să scrii lucrurile despre care ai vrea să vorbeşti! E greu, pur şi simplu, e greu!
Nu că ar fi probleme grave, din contra sunt emoţii pe care nu poţi să le pui în cuvinte scrise şi sunt poveşti pe care nu ştii să le desenezi cu litere. Sunt doar gânduri hoinare, bucăţi din suflet, frânturi din amintiri sau fragmente de viitor semiplanificat!
Alegem să ne înconjurăm cu optimism, căutăm culori peste tot în jur şi sperăm că va fi bine! Undeva într-un colţ de sufle e frig şi trist! E panică, e întuneric, sunt întrebări care nu au răspuns şi avem răspunsuri dar nu ştim care e întrebarea! E ca un joc! E amalgam de sări, de emoţii, de sentimente...
Ne uităm în jur şi ştim că suntem binecuvântaţi! Încă putem spera; avem un colţ de cer spre care nu întoarcem ori de câte ori simţim nevoia, avem râsul oamneilor care ne fac fericiţi, avem privirea plină de optimism a celui de alături; prin drumul nostru întâlnim prietenul ăla căruia încercăm să-i întindem umărul şi să-i ştergem lacrima; avem motive pentru care să luptăm, să continuăm, să visăm, să ne dorim şi să credem! Cădem şi ne ridicăm, mergem mai departe pentru că e singurul mod pe care îl cunoaştem. Uneori ceea ce facem dă eroare, se întâmplă! E un motiv pentru a încerca din nou, în alt mod. Nu trebuie să renunţăm! Nu ştim ce se întâmplă dacă renunţăm, nu conoaştem calea asta.
Ne enervăm, suntem trişti şi supăraţi, dar respirăm şi ne revenim. O luăm de la capăt. Iar. Şi iar! Ori de câte ori este nevoia! Ori de câte ori o să putem. Trebuie! Trebuie să fim acolo pentru ceilalţi, atât cât putem, aşa cum putem. Probabil, undeva, cineva face la fel pentru noi fără ca măcar să conştientizăm!
Probabil aşa e viaţa! Depindem unii de alţii mai mult decât ştim, mai mult decât credem! Iar asta dă frumuseţe, dă culoare, dă magie! Emoţie!

#zâmbeşte, #iubeşteviaţa :)