Culorile din gri. :)

     Când am decis să citesc cartea asta am ales-o doar pentru combinaţia dintre titlu şi copertă. Era duminică, aproape seară, şi mă gândeam că e lectura perfectă. A fost pentru ziua aia, dar în alt sens; nu în ăla în care m-am aşteptat eu. Nu îmi vine în minte o altă carte de genul ăsta ca să pot face o minimă comparaţie... Răscoleşte! Răscoleşte tot - suflet, gânduri, idei, păreri preconcepute.

     Oameni! Vorbim despre oameni, îi critică şi ne dăm cu părerea despre ei de parcă i-am cunoaşte. Am mai zis asta şi în alte contexte: ce ştim, de fapt, despre cel pe care îl vedem din când în când, dar despre care deja ne-am format o opinie? Avem habar de viaţa sa? Avem o minimă idee ce se ascunde dincolo de ceea ce doar vedem?

     Corina Ozon prin Codul lui Zoran scoate la iveală o lume gri, dar în care există culori, există bunătate, există speranţă. Doar speranţa şi gândurile pozitive te mai ţin în viaţă atunci când totul pare pierdut, când nu mai găseşti răspunsuri şi nici motive pentru a continua o luptă în care nu credeai vreodată că o sa ajungi şi care nu ştii unde duce. Nu e o carte uşor de citit pe care, însă, o citeşti repede. Subiecte care ating sufletul, care te lasă fără energie, care te răscolesc şi de rup în bucăţele, dar pentru că vrei să ieşi repid din lumea aia citeşti cartea aproape pe nerăsuflate.

     Prinsă în acţiumea cărţii am şi uitat de ideea de "cod" din titlu până s-a legat frumos de ceea ce citeam. O trecere elegantă de la o lume la alta, de la infern la altă luptă, de la secretele unora la secretele celorlalţi. O imbinare de mare efect!

     Cazi fără să îţi dai seama ca mai apoi să urmeaze drumul lung şi plin de obstacole al reabilitării. Eşti om sau doar umbră. Exişti doar pentru că respiri. Cu ceva noroc, sansă şi un gram de putere înveţi să mergi mai departe! Ieşi din infern... Vezi că răsare soarele, norii se risipesc, viaţa capătă iar sens. Până în clipa în care totul se termină.

     La finalul cărţii, aşa pare, că totul se sfârşeşte, dispare...

***De acolo însă apare în joc imaginaţia mea - totul se transformă, frumos şi simplu! Aşa cred eu, mereu, în bunătate. Trebuie să existe un final fericit undeva! Oamenii nu mor pur şi simplu, omanenii mor cu un scop. Moartea are un preţ mai mare decât pare... Povestea continuă!

#zâmbeşte #iubeşteviaţa :)