Când e vorba de făcut poze țop și eu cu aparatul. Iubesc natura atât de mult încât aș putea fotografia momente în șir fără să mă plictisesc. Cerul, și frunzele, și norii... toamna parcă sunt mai fotogenici ca în alte anotimpuri. Glumesc puțin, găsesc oricum ceva interesant de pozat mereu dar parcă toamna are ceva misterios. Parcă norii se mișcă mai repede și cerul se schimbă așa dintr-o dată, în câteva momente.
Când #cadfrunze ador să le privesc dansul enigmatic din momentul desprinderii din copac până când ating pământul. Unele rămân acolo pentru mai mult timp, altele sunt săltate prin aer de vântul iscat de nicăieri și dansul lor prin aer nu mai are nici ritm. Deși frunzele se joacă în voia lor, uneori îmi imaginez în locul lor fulgi de zăpadă. E perioada în care mă gândesc că ceea ce îmi doresc de la Moș Nicolae de ceva ani încoace sunt fulgii de zăpadă. așa câțiva în ajun, puțini cât până a doua zi să dispară. Ăsta e visul meu alb din unele seri de toamnă galbenă, caldă și nostalgică. :)
Sunt ploile reci de toamnă zgribulită, mirosul de scorțișoară din prăjiturile cu mere - asta e sezonul lor. Îmi place să caut mereu părți pozitive acolo unde alții se grăbesc să vadă doar semnul minus. Fără ploi și fără frig ce farmec ar mai avea „gura sobei” și poveștile de seară, ceaiul fierbinte sau gândul că în curând afară o să fie alb? :)
Zâmbește! Iubește viața :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)