Sunt momente în care suntem acolo pentru ceilalți renunțând la ceea ce vrem noi, la ceea ce ne-ar făcea nouă plăcere doar pentru a fi alături de ei, pentru a fi cu ei, pentru a-i susține pe ei, pentru a le fi bine lor. Dar lângă noi când mai suntem, noi lângă noi? :)
Mai avem timp de momentele noastre care ne aduc liniște, zâmbete, relaxare și-o altfel de fericire? De câte ori renunțăm la a ne alinta pisica doar pentru a ajuta pe cineva? De câte ori „sărim” peste o leneveală de 30 de minute doar că undeva este nevoie de noi? De câte ori punem semnul între paginile cărții doar pentru că un „isteric!” nu se poate descurca? De câte ori? :)
Mie mi s-a întâmplat de prea multe ori și nu zic că nu mi-a plăcut, mi-a părut rău doar de pisica pe care am lăsat-o nealintată sau de cățelul pe care l-am salutat pe fugă. Îmi place să fiu acolo unde este nevoie de mine, îmi place când știu că am putut fi de folos - în orice fel, în orice mod, la orice oră doar că uneori simt o nevoie teribilă de a fi acolo unde vreau să fiu eu, de a fi cu mine, de a face lucrurile pe care eu simt nevoia de a le face. :)
Și-n concluzie, noi de noi când mai avem timp? :)
Zâmbește! Iubește viața :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)