Am mai scris despre poveștile mele cu nori și pasiunea nebună pentru ei. :)
Îmi place să îi pozez în toate ipostazele și-n toate formele, și-n toate momentele zile, și-n toate culorile. Îmi plac norii care își schimbă repede formă și-i ador pe ăia care rămân neschimbați până mă plictisesc de cadrele diferite în care apar în poza mea - aceeași nori, alte povești. :)
Nu mai știu când mi-am dat seama ca natura și norii sunt printre pozele pe care el fac cu mare drag; cândva încercam să-mi organizez pozele pe categorii - prin foldere și subfoltere „nori de toamnă - septembrie 2013!” între timp am renunțat - nu mai pot ține pasul cu atâta organizare; sunt nori și mie mi-este suficient; sunt povești ce se scriu zilnic pe cer, sunt zâmbete ce le înalț spre nori, transform tot ce se află deasupra mea în „cerul viselor!” sau în „norii și povestea lor!” și mă bucur de tot ceea ce este mai simplu șimai frumos într-o zi; iar atunci când sunt zilele alea fără nori îmi iau toată energia din poveștile deja scrise. :)
Uneori merg așa pe stradă și privesc cerul, văd jocul norilor și zâmbesc. Alteori îi pozez, alteori mă uit în jur și mă întreb la ce se gândesc oamenii și le zâmbesc continuând să merg, pe drumul meu, cu povestea norilor mei :)
Zâmbește! Iubește viața :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)