O altfel de poveste :)

     De trei ani rândurile „ ... și cântecul nu înseamnă „Pa!”, e un dar de ziua ta!” sunt concluzia acestei zile.
     Despre zâmbete, oameni dragi și îngeri am mai scris. Nu o să mă repet, nu are sens.
     Azi ar fi fost ziua lui, sau este, habar n-am care e expresia corectă. A fost frig, poate cel mai frig din luna, poate n-are nici o legătură frigul și lipsa lui, poate este o simplă coincidentă, poate ...
     De ce-mi lipsește? Ce îmi lipsește? Amalgam de trăiri și sentimente!
   
     Despre zâmbete și oameni dragi scriu mereu și mă repet!
     Acum însă zic despre 1000 din Orașul Minunilor! Cine n-a fost la povestea aia de concert nu știu dacă poate să înțeleagă magia și emoția de acolo (nici eu nu pot să le înțeleg în totalitate :D, încă le trăiesc uneori de parcă aș fi acolo și le tot retrăiesc de atunci)
     Sunt melodii pe care în anumite momente le descopăr altfel, le găsesc alt înțeles, le asociez cu altceva.
     Așa e și acum; și nu, nu mă refer la versuri ci pur și simplu la atmosfera aia, la momentul acela, la melodia asta :) E altceva! Nu cred că voi mai putea asculta vreodată 1000 fără să nu retrăiesc ceva din seara aia, fără să zâmbesc într-un alt mod, fără să nu fie o alt fel de emoție :)
    Și uite așa, o melodie care era definită de două versuri s-a transformat nefiresc de simplu și neașteptat într-o altă poveste! :)
     Așa a început și O poveste de concert despre care sper că voi și vorbi curând (odată scrise emoțiile în cuvinte ceva din magia de acolo o să dispară și încă nu cred că vreau asta).