Mai e ceva neimportant, e bine :)

     Un sfârșit de septembrie și un început de octombrie agitat! Prea agitat! Bine, că nici luniile august și septembrie n-au fost prea liniștite asta-i altă poveste :)
     Dar mi-a plăcut! Și mai vreau înc-o dată, și încă o dată :D
     Pentru o somnoroasă ca mine, care are încă somn de recuperat din anii de demult, somnul în perioada asta a fost vis, dar ce vis! :)
     M-am plimbat între orase, între stări și între gânduri :) Nu sunt cea mai sociabilă persoană și credeam că „lumea multă!” îmi dă un discomfort dar mi-am dat seama că nu e chiar așa :)
     Toamnă asta mi-am împlinit vise și-am refăcut lucruri care-mi plac :)
     Dimineți matinale cu aromă de cafea, cu glasul răgușit al câinelui în semn de „Bună dimineța!” și străzi aproape pustii; diminețile alea în care și soarele parcă ar mai lenevi puțin dar somnoros deschide câte un ochi pe rând și până să se trezească de-a binele oferă cele mai frumoase răsărituri, cele mai frumoase culori, cele mai minunate zâmbete :D
     Prin 2004 am descoperi că îmi place să merg la tăiat porumbul, habar n-am ce îmi place și ce mă atrage la activitate asta; atunci mi-am promis că o să fac asta ori de câte ori o să am șansa și ocazia. Când auzeam pe câte unul că are de tăiat porumb și eram în grafic, hop și eu :D Au fost toamne și ani în care cu zâmbet urias și cu secera-n mână m-am pierdut în lanul de porumb acolo, într-o altă lume. Au fost și momente în care eram nostalgică la acest gând dar a venit anul ăsta în care am fost iar acolo în lumea aia. Și a fost așa bine!
     Cinci stropi de ploaie într-o toamnă de poveste! :)
     Trei zile și-o poveste de concert :D
     Frigul unei dimineți de toamnă. Puteam să jur că e cea mai friguroasă zi de iarnă dacă ziua din calendar nu era din octombrie ;) A fost momentele ăla în care frigul și emoțiile s-au unit provocând amalgam de sentimente și zâmbete! Mai e ceva neimportant, e bine - fix melodia asta am ascultat-o în căști vreo oră :)
     Au urmat zile și-au fost nopți, au fost zâmbete și-au fost clipe dragi, amintiri și sentimente care doar există, nu se poate scrie despre ele!

     Au fost orele minunate dintr-o după-amiază de octombrie, prin pădure, prin locuri necunoscute, pe un traseu parțial marcat cu lait-motiv-ul „ne-am rătăcit!” pe fundal înlocuit cu succes de „Fă cu mână!”; evident că am găsit și drumul, nu ne-am întâlnit nici cu ursul și a fost atât de frumos încât vrem să repetăm experiența (pe traseul înversat bineînțeles - că așa și-ar pierde din farmec!)
     Și-a fost și culesul viei (nu aia de care scriam anul trecut, că iar am doar trei ciorchini de strugure - bine - bine anul ăsta or fi cinci :D) nu-i activitatea mea de toamnă preferată dar e aducătoare de zâmbete! Nu știu să mă cațăr ca maimuța pe scară, nu știu să fac acrobații la înălțime, nu-mi plac întâlnirile cu păianjenii a căror casă le-o stric dar îmi place enorm ideea de a fi acolo: soarele care se joacă prin frunza colorată a viei și printre ciorchinii de strugure are un farmec aparte, îmi plac orele alea de toamnă pe care le trăiesc acolo-n vie, îmi place foșnetul frunzelor parțial uscate dar mai mult decât atât îmi place că acolo mai mereu e și Ninette :)
     „Lampa arsă!” a fost fundalul sonor pe care am scris cuvintele astea și mă întreb cum de până acum n-am avut în playlist melodia?! :P

Zâmbește! Iubește viața :)