Pauză de cafea – voluntară :)

     Într-una din dimineți când îmi făceam cafeaua m-am întrebat de ce fac asta. Era cel mai reflex gest al dimineții pe care îl faceam din obișnuință, că așa trebuia făcut (înconștient mai era și gândul ăla că dacă nu o să beau cafea o să am o stare aiurea, ceva agitație, o durere de cap și alte chestii asemănătoare).
     Oh Doamne, dar nu asta e ideea mea despre o cafea. Când beau o cafea trebuie să fie un moment magic, o poveste, să fie zâmbet, ceva frumos!!! Mi s-a făcut dintr-o dată dor de o cafea pe care să o simt, să o gust, să o savurez până la final!
     Voluntar, așadar am luat o pauză de la „licoarea neagră” – până în ziua în care o să am acel frumos sentiment, acea bucurie de a bea o cafea!
     N-am renunțat definitiv la cofeina (puțin probabil să o fac vreodată deși au mai fost ceva încercari semireușite) dar am înlocuit cafeaua – care ar trebui să fie o poveste - de la preparare până la savurare, cu plicurile de ness, 3/1, cappuccino și ceaiul instant :)
     După zile și chef, după timp și preferințe îmi arunc în cească acel conținut al plicului și așa salvez dimineața sau după caz chiar și după-amiaza :)

Așa arăta și ceașca mea de cafea - tristă, cu un zâmbet inversat și fără o poveste!
Păi, se poate?! Toată ceasca de cafea are o poveste, are o mulțime de zâmbete și adună multe amintiri :D
*poza de aici!