vineri, 14 iunie 2013

Cheia ...

          Mi se întâmplă uneori, nu foarte des spre norocul meu, să cunosc oameni cu probleme și păreri diferite de ale mele.
          Cine mă cunoaște știe că de obicei îmi zic părerea fără floricele, fără artificii, dar sunt momentele astea tâmpite când simt că omul din „fața mea” vrea să audă altceva: vrea să fii de partea lui chiar dacă greșește, vrea să îi dai dreptate chiar dacă nu are.
          Și atunci ce e de făcut? Cândva credeam că mă pricep la cuvinte, cândva credeam că pot soluționa o problemă doar vorbind.
          Cred cu tărie că problemele noastre, în general, se rezolvă prin comunicare. Dar nu prea mai știm să comunicăm, nu mai avem timp de așa ceva, vrem să rezolvăm totul repede, în 2 cuvinte și 3 gesturi. Asta nu prea se mai poate. Trăim zi de zi o viață diferită, cu oameni diferiți, păreri diferite, vârste diferite, trăiri și sentimente diferite. Prea diferite poate!
          Nu mai știm să ascultăm, nu mai vrem să ne facem timp pentru asta!
          Sunt oameni care au probleme reale dar sunt și oameni care își complică singuri viața (da - da, știu, uneori aici mă încadrez și eu :D)
          Mai sunt și acei oameni care zic una dar de fapt simt alta: „Nu mă mai intresează!”, „Gata!”, „S-a terminat!” – cuvinte goale, dar sufletul de fapt simte altceva, sufletul transmite aceeași implicare, aceleași trăiri.
          Aici intervine problema mea: cum să reușesc să fac omul din „fața mea” să înteleagă că nici pe aproape nu e cum zice. Că de fapt simte, că de fapt se implică și îi pasă! Cu atât mai mare e frustarea când pricep că dacă omul ar accepta realitatea ar putea să și schimbe ceva. Știu - știu, e foarte complicat să „lucrezi” cu persoane încăpățânate, setate pe o idee fixă, persoane arogante – la care nimic din ce ai face nu e bine, care te tratează mereu cu „un booot” dar când intervine o altă persoană e doar zâmbet. Știu cum este sentimentul, știu cum este trăirea aceea și nu dețin o soluție pentru asta! Dar zic, că nici nepăsarea asta artificială de genul „Nu îmi mai pasa!” nu rezolvă nimic – sunt doar cuvinte așa cum am mai zis!!!
          Sfatul meu e să încercați să fiți fericiți și să aveți grijă de voi!!!
          Fericirea voastră e și fericirea celor din jurul vostru!!! Nu fiți egoiști, împărțiți zâmbete, împărțiți speranță ... Știu și asta, uneori e imposibil, dar nici acel doar „Nu îmi mai pasă!” nu rezolva nimic. Și dacă ți-ar păsa, cum ar fi? Ce ai face? S-ar schimba cevă?
           Oare nu lipsa dorinței noastră de a căuta alte soluții ar putea reprezenta problema? Oare nu aici ar fi șmecheria, să încercăm și altceva?
          Am încercat câteva „chei” și nu au mers, atunci hai să mai căutam, să încercăm alte „chei”, alte soluții la problemele noastre. Dacă încerci să deschizi mereu aceeași usă, cu aceeași cheie și rezultatul e mereu negativ – ușa rămâne încuiată, atunci hai, încearcă altă cheie! Acolo, printre cheile din mâna ta este una pe care nu ai încercat-o până acum, ia vezi, poate funcționează, poate ușa se deschide într-un final. Nu îți pierde speranța, nu îți pierde zâmbetul, încearcă și o altă cheie!!!
 poza de aici!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vreau să-ți știu părerea :)