Luni. Miez de noapte. Dexter - pe final de episod. Playlist cu Vunk - așa doar pentru mine...
Aveam emoții, pe bune, pentru întâlnirea asta mai ales că ultima dată nu ne despărțisem în cele mai bune condiții. Aveam în minte câteva scenarii pregătite, replici pe care mi le tot repetasem, mă gândisem chiar și la ce ar fi putut să îmi spună, cum ar fi decurs dialogul nostru. Ahh ...
Pe jumătate adormită, mă „izbesc” de gălăgia infernală creată când ajunge. Un zumzăit pe care eu până acum nu l-am mai întâlnit! Noroc că vecinii dorm la ora aia, deși cred că de data asta cel puțin s-au învărtit în pat :D
Ce planuri?! Ce monologuri învățate dinainte?! ...
E ea, e sore` pe care o știam dintotdeauna, din urmă cu trei ani – anul trecut clar, a fost o excepție :P
Adormim undeva târziu în noapte, mai aproape de a fi dimineață, dar de ce ar mai fi contat asta?! Cu Ninette acasă totul e perfect :) sau aproape! :P
Zilele trec într-un ritm amețitor, tot programul meu stabilit pentru Paști e dat peste cap, e o vraiște totală dar în ciuda acestor „probleme” sunt tare calmă, inexplicabil de calmă, e un sentiment al naibii de fain. Nu tu urmă de tensiune, de nervi, de agitație!!! Și nici la Ninette nu resimt nimic din toate astea. E așa nepăsătoare iar mie îmi e tare drag de ea, așa!
Episodul din Joia Mare – două somnambule – e memorabil!!! E amiază, hai fie, e trecut de amiază, abia adormisem și eu când mă trezește și îmi spune să tac!!! Semn de exclamație!!! Bun – bun, și atunci de ce m-ai mai trezit, întreb buimăcită din priviri. Oh, tare încurcată-i viața!!!
Trezirea cu noapte în cap și magia orașului gol, pustiu, liniștit, starea de somnolență și aerul rece sunt de pus în ramă. A fost dimineața din Vinerea Mare!
În rama tabloului cu amintiri întipărit în sufletul meu ...
poza de aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)