Alt an ...

Nebunia asta frumoasă s-a născut în urmă cu 2 ani, atunci când mi-am prospus să încerc ceva nou, diferit; un remember al anului la început de vară, de planuri şi de vise. Cine zice că planurile se fac la început de an iar concluziile se trag la final?!

Mi-am ales ziua de 2 iunie ca ceva simbolic, ca ceva drag, poate un pic strategic, pentru că vine dupa ziua colorată a copilului şi în suflet mi-a rămas dorinţa de vise, de melancolie, fericire. Ce poate fi mai frumos decât să îmi propun planurile atunci când sunt optimistă, când speranţa există, când trăiesc într-o lume colorată?

Anul trecut povesteam simbolic, anul acesta o să fac la fel, pentru că în mare tot pe blog se regăseşte ceea ce am făcut şi prea multe de anul trecut nu s-au schimbat!!!

Învăt, e poate cel mai frumos, lucru pe care o să îl fac mereu; încerc să învăt din orice experienţă nouă, de la orice nou om pe care îl cunosc, de la orice şansă pe care mi-o oferă viaţa. Cred că anul ăsta am învăţat mai mult decât am învăţat în anii de şcoală, pentru că acum nu mai am "presiunea" rezultatelor. Mă uit la enorm de multe filme de fapt seriale, ce e drept nu mai citesc atât de mult, îmi plac oamenii frumoşi la care mă uit mereu cu drag când dau peste emisiuni de calitate. Mai nou am început să scriu proiecte pentru studenţi la medicină, deşi nu mi-a plăcut niciodată ideea asta. Învăţ lucruri tare faine, pentru că dacă nu am nici o treabă cu subiectul e firesc să mă informez înainte, să citesc, să aflu :D şi tare şocată rămân când aflu cât se mai plâng studenţii din ziua de azi, că au examene, proiecte, referate, că au de învăţat şi că e greu. Şi îmi amintesc de anii facultăţii mele, cu proiectele cu documentaţie clară şi autori, de zeci de pagini, cu ore de bibliotecă interminabile, cu cărţi răsfoite la nesfărşit și totuşi am supravieţuit...

Am reuşit să înteleg că dincolo de statutul pe care îl are cineva, dincolo de funcţie, de profesie toate se rezumă în final la a fi om; iar în ultima perioadă am descoperit câţiva oameni tare faini, care nu se "agaţă" de ceea ce sunt, încearcă să fie naturali şi mai presus de asta încearcă să rămână umani (deşi am întâlnit şi cealaltă categorie care se agaţă de un statut destul de neclar şi ţine la eticheta de "om mare" deşi nu e cu nimic mai presus decât alţii) iar asta mi-a plăcut mult, m-a impresionat!!!

E vorba despre un an confuz, pe care l-am trăit de multe ori cu incertitudine, dar mereu cu o mare dorinţă de a reuşi, de a face ceea ce trebuie că mai târziu să fac ceea ce vreau; iar eu cred că totul în viaţă apare la momentul potrivit.

Iar despre asta vorbim pe 2 iunie 2013 :) Ah, şi era să uit urarea zilei ... "La mulţi ani,'ntişor!"