Zile ...

E noapte, e liniște și o senzație usoară de răcoare ...

Vreo 2 zile liniștite, stresante dar liniștiteJ

Pentru câteva zile pe an îmi permit să mă reântorc singură într-un loc oarecum ciudat pentru mine, diferit și starniu, având în vedere că peste tot „este” Ninette, deși ea practic lipseste. Fac față situației din mers, încerc să mă acomodez cu tot ce se poate și vreau pentru câteva ore să extrag ce e mai frumos din aceste zile; aici, ca întotdeauna, mă încarc cu energie, o energie naturală; am revăzut oameni faini, animăluțe dragi, dar cel mai important poate mă regăsesc mereu în apusurile de soare, în liniștea nopții, în cântecul greierilor și lătratul câinilor;)

E frumos, poate pe undeva inocent, poate unul din locurile pline de amintiri; cel mai straniu e sentimentul de final, când mă întorc pe același drum pe care am venit cu un regret, cu ceva lipsă parcă; nu știu, poate că las oameni în urmă, poate pentru că știu că nu o să mă întorc curând, poate că asa trebuie să fie;

E locul în care oamenii sunt dornici să afle ce fac, e locul în care oamenii au parcă mai mult chef de vorbă, sunt curioși, adresează întrebări și chiar așteaptă răspunsuri; uneori mă pun în încurcătură și fâstâcită doar zâmbesc, sau tac ...