Poate doar o ploaie ...

Între 4 pereți e prea cald, afară e un pic mai bine; greierii cântă, câinele vecinului latră enervant; Rene mănâncă, îl aud ronțăind, Jojo sare prin iarba; departe fulgeră, s-a înnourat o parte din cer; deja un vânt rece își face simțită prezența.

Greierii cântă mai tare. Câinii latră în depărtare. Pe stradă s-au aprins luminile. Un scârțâit nervos de mașină și un claxon; parcă deodată traficul se trezește la viață; se aud în depărtare mașini;

Fulgeră tot mai aproape și tot mai des; eu continui să scriu (în prină fază rândurile au fost scrise cu pixul) deși liniștea asta mă pace puțin tensionată, mă enervează; Rene s-a plictisit de ronțăit, aleargă un pic cu Jojo și obosit vine lângă mine. Jojo are încă energie;

E un sentiment ciudat, nu l-am mai trăit de multă vreme, îmi e frică de această liniște, liniștea de dinaintea furtunii; e clar că o să plouă; e noapte, iar mie nu îmi plac ploile din noapte, ploile furtunoase; fac legătura cu Sf.Ilie și ploile lui;

Motanii mei și-au reluat jocul cu inocența vârstei lor; Rene conduce acum pe câmpul de joacă, dar lui Jojo nu îi place să se lase mai prejos; parcă simt neliniștea mea, încearcă să imi distragă atenția de la gândurile mele prin nebuniile lor; reușesc să îmi aducă zâmbete; e normal, i-am văzut crescând, le știu toate mofturile, îi cunosc; i-am luat în mână la câteva ore după naștere, am fost lângă ei când Veve nu era; e normal ca și ei să mă cunoască, să simtă neliniștea mea; sunt lângă mine amândoi, doar Veve umblă hai hui, pe unde doar ea știe.

Se luminează tot cerul, încă nu tună, încă nu plouă; fulgeră.

În noaptea asta am descoperit bucuria de a scrie, de a scrie real, cu pixul pe hârtie nu doar de a simți tastatura sub degete;

O salvare cu sirena pornită sparge liniștea ... poate că nu o să fie furtuna înfricosătoare care se pare; poate o să fie doar o ploaie, o ploaie un pic mai agitată, dar doar o ploaie;