Zâmbete într-o zi specială:)

Despre zâmbete am mai scris câte ceva pe aici, îmi place să promovez zâmbetele:) Un moment simplu dar frumos care are în prim plan zâmbetele l-am trăit vineri, ciudat și oarecum neașteptat; dupa doi ani de zile o tante s-a gândit să îmi zâmbească în ziua când aveam nevoie mai multă de asta; mi-a zâmbit pur și simplu, nu credeam că poate face asta, dar mi-am dat seama că până atunci am găsit-o mereu în stări de tensiune, nervozitate, agitație. Poate că zâmbește mereu dar nu am știut eu să abordez situația, paote problema nu era la ea ci la mine. Sunt pregătită că următoarea dată să fie ceva mai indispusă, dar asta nu mă v-a face să uit așa ușor că într-o zi, contrar tuturor așteptărilor mele a știut să îmi ofere clipe de liniște:) Vorbesc despre zâmbete într-o zi specială:)

Chivu e ca un pod peste ani. Face legătura între anii mei frumoși și ceea ce sunt azi, între anii copilăriei mele și vise pe care le mai regăsesc doar în amintiri. Ce ani frumoși. Ce vise de copil. Ce timpuri. A trecut tot, și mă întreb când. Au trecut ani, și ani, și ani! Chivu face legătura între ceea ce am fost cândva și ceea ce sunt azi. Între copilul timid care însă își susținea cu tărie ideile și omul care azi își susține cu tărie ideile dar a rămas la fel de timid deși poate nu mai pare. Mă fastâcesc la fel de repede în fața subiectelor dragi, mă pierd cu totul în lucrurile pe care nu le știu, dar am învățat să răspund prin zâmbete și ca ultimă soluție prin intrebări. Încă nu am învățat să spun ce vreau și ce îmi doresc, deși nu cred că voi invăța vreodată.

Sunt oameni care rămân lângă mine indiferent ce fac, mă înțeleg și mă accepta așa cum sunt, poate mai puțin partea cu înțelesul;)), dar concluzia e că mă susțin, mă ajută, și îmi sunt alături. Familia și câțiva prieteni bun îmi sunt singurii mei aliați, puțini dar buni.