Și dacă nu ar fi venit total întâmplător vorba despre Alina aș fi trăit diferit ziua de azi. Un sentiment ciudat m-a cuprins și un fior rece s-a plimbat preț de câteva clipe prin tot corpul meu. Mi-am amintit de Alina și Marian într-un mod misterios, cu Alina mi-au revenit în minte imagini dintr-o copilărie mult prea îndepărtată, cu Marian dintr-un trecut atât de recentL.
Și s-au scurs deja doi ani de zile. Mă întreb retoric, când??!L
Iar mă gândesc cu tristețe că figuri din copilăria mea dispar atât de rapid și neașteptat, oameni pe care iî știu doar din relatările altora se duc prea repede, sau oamani simpli, cunoscuți în diferite imprejurări nu mai sunt. E un pic trist și cam pesimist acest scenariu real, e debusolant și uneori mult prea dureros. Știu că viața e doar un drum spre moarte, dar parcă în ultima vreme mult prea mulți oameni au plecat spre o lume pe care vreau să o cred mai bună și mai frumoasă, mai plină de recunoștință și unde există mai mult respect!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)