Sunt rânduri scrise cu timp în urmă, miercuri seara târziu ...Sunt în pat. Citesc!!! Pe fundal Chivu e titular la Inter contra Bayern-ului. I-au pix-ul și las literele să se înșiruie în neștire. Mama doarme. Eu încerc să nu plâng ... Știu că mâine pe vremea asta o să fiu deja singură. Un jurnal al meu denumit, Jurnal altfel se încheie pentru această perioadă. Mâine trezirea e la 6L - dar deja presimt că nu o să pot dormi. Și nici nu mai contează.
Mă simt legatăde ai mei într-un mod misterios și îmi sunt dragi, dar clipele astea stupide și tâmpite le urăsc cel mai mult. Dar nici nu știu ce urăsc cel mai mult. Clipele alea în care e momentul de ”la revedere” sunt mereu sfâșietoareși niciodată nu mi le amintesc.
Clipele ucigătoare pentru suflet sunt astea, de acum și de după. Nici măcar nu plâng că totul a fost așa scurt ci pentru că nu pot fi altfel.Mama și-ar dori să găsească acasă copilul ăla calm, liniștit, tăcut, și ...
Indiferent de cuvinte știu că mama e dezamăgită de tot și nu mai vreau să adaug nimic în plus acumL Asta sunt eu, nu o să mă schimb pentru că nu pot și nici nu vreau. Ascund latura mea emotivă și sensibilă de privirile curioase, în spatele unui comportament agitat si poate mai agresiv, mai altfel. Și încă îmi e bine așa. J
suntem oameni si uneori e firesc k pe chipul nostru sa mai apara sau sa mai lasa sa mai curga si cate o lacrima pentru k avem sentimente, temeri, emotii.chiar daca ne afisam pe fata masca de om dur , agresiv in suletul nostru totul e divers.cand suntem noi cu noi plangem, suferim devenim ceea ce suntem cu adevarat.
RăspundețiȘtergeredoar k pentru a trece mai usor prin viata ai nevoie de masca omului dur si invincibil.
te inteleg perfect doar k niciodata mama ta nu a fost dezamagita si cred k nu va vrea sa fii altfel decat ceea ce esti azi ...
Anonim, mai mereu părinții își doresc altceva pentru copii lor;) iar dezamăgirea părinților e uneori firească ...
RăspundețiȘtergere