Nebunia a inceput aseara cand vorbind cu Km, am ajuns la discuția despre porumbul fiert pe care nici una nu l-a mâncat anul ăsta. Cred că nu am mai mâncat de vreo doi ani, îmi era dor de gustul ăsta. Nu il mâncam prea des nici în copilărie, dar are mereu un farmec aparte ideea asta de porumb fiert. Eu il aveam in frigider gata să fie pus la fiert doar că îmi lipsea dorința de a face asta. Aveam nevoie de un stimul care a apărut in "pofta" manifestată de Km. Bun. Stabilim o ora disponibilă pentru a ne intâlni, moment până când porumbul meu ar fi trebuit sa fie fiert. M-am pierdut printre firicelele de "mătase" ale porumbului, devenind plictisitoare la un moment dat, dar am reușit să il pun la fiert în cele din urmă. A fost aiurea pentru că nu aveam nici o idee despre cât ar trebui să il fierb (și Km mi-a dat in grijă să nu il fac piure!!!) dar spre marea mea dezamăgire am așteptat mult mai mult decât credeam. Am ajuns să mă plictisesc, iar Km cred că m-a injurat in gând de câteva ori. In cele din urmă așteptarea a luat sfârșit, a fost gata, sau cel puțin așa am hotărât. Și l-am mâncat. Era fierbinte (de parcă am uitat că atunci l-am luat de pe foc!!!) dar a fost bun. Atât de bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)