... iubesc perioada de după ...

Am adunat atât de multe sentimente într-un suflet rătăcit într-o lume mare, încât nici nu știu ce aș vrea să descriu... Poate tensiunile mocnite ucigătoare de speranțe, poate durerile care ucid sufletul, tăcerile dintre oameni și momentele de prostie, sau poate că sentimente calde, firave și dragi sunt mai usor de descris, mai frumos de desenat în cuvinte simple, mai important pentru un sufelt imbibat în amintiri, în trăiri sincere și ciudate, într-o lume plină de vise și iubiri imposibile, într-o lume cu zâmbete colorate și priviri complice, într-o lume de poveste în care gesturile compensează cuvintele, sau unde sunt cuvinte nerostite însă auzite.

O iubesc pe Km pentru inocența sinceră, dintr-o noapte pustie de august unde doar mulţimea stelelor luminau drumul nostru şi doar adierea uşoara a vântului îndrăznea să şoptească. O noapte nebună cu o frică înghetată în vene doar datorită situaţiilor similare, doar pentru că eram mai mare, doar pentru că nu voiam să cedez în fața fricii. Era ceva care semăna cu frica, dar nu îmi era frică. Mie mi-a placut și cu inconștiența mea caracteristică aș repeta experienta. Km, tu ai face la fel?!?

Il iubesc pe Somnorici (!!!) pentru că incă are grijă de mine, și o să aibă mereu sper (!)

Il iubesc pe unul din puținii oameni care pare a mă întelege, care citește printre rândurile pe care i le spun și care are cele mai ortodoxe sfaturi. Mereu pare calm, mereu gata să asculte aberațiile unei amețite ca mine.

Iubesc tensiunile inutile, îmi plac situatiile tensionate, și atunci când nu am timp. Când sunt pe fugă și când mă agit. Și iubesc perioada de după, când zâmbesc. Când se linistețte totul.