Îi invidiez pe cei care citesc, cei cărora timpul le permite să facă asta. Imi e dor să mă pierd în paginile unei cărți, să uit de timp și de mine, să uit de ce e în jurul meu și să sorb insetată pagină după pagină. Azi a fost mai bine, ceea ce îmi dă speranțe pentru un viitor apropiat în care voi zămbi fascinată la gândul că citesc din nou.
Am sufletul gol și mă simt și mai singură și mă omoară gândul că nu am timp, sau nu am timpul care să îmi permită să citesc.
Citesc pagini de blog în fugă și despre oameni care citesc. Rămân uimită, fascinată și zâmbesc la gândul că încă citim. Da, chiar o facem, deși comentariile gen că tineretul nu mai citește există cu nemiluita. Dar oare de ce există? Nici nu contează. E important că sunt tineri - din ce văd eu -care citesc, citesc cu plăcere și râvnă chiar. Împărtășesc sentimente și gânduri, stârnind curiozitate, povestesc cu atât de mult patos despre cele citite încât mă intreb uneori de unde vine și unde merce aceasta dorință și plăcere de a citi. E un singur răspuns, dorința și setea de cunoastere ... Pe aceștia îi invidiez sincer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)