Am plâns ...

• Și da, am plâns. Am plâns pentru toate apelurile telefonice la care nu imi răspunzi, și pentru toate momentele de după, când mint cu nonșalață și inventez ceva rapid (azi am plâns mai mult decât ar fi putut tricoul meu roșu reflecta, a fost doar o mutare gândită - cea cu tricoul, una inspirată, am putut să transform in zâmbete toată tristețea mea, am putut să transform in râs toată suferința și durerea – pentru că nu are sens să te fac părtașă la tot ce simte sufletul meu.)
• Am plâns, am fost supărată, nervosă chiar pe Somnorici și pe toți cei care nu mă inteleg (era zi de sâmbătă, toți se urcă in mașini și plecă, dar eu?! ... eu rămân, rămân și iar sâmbăta mea se termină mult după ce incepe duminica.
• Am plâns când Somorici grijuliu ca de obicei mi-a trasat sarcinile de final de zi, e atat de scump si drag.
• Am plâns că m-am enervat ca o prostuță la amiaza pe el, am plâns.
• Acum, așa deodată plâng. Mă gândesc la Bia și plâng. Nu știu de ce o fac, poate că sunt mai sensibilă, poate e doar o fază, că de inteles e prea mult spus. Și e un copil, doar un copil.
• Ce tristă e viața uneori. Și ciudată. Și dificilă. Joi mă plimbam cu Km prin cimitir, era liniște, era călduț, dar ... era o groapă, cu amețala mea știută de acum, m-am uitat din greșeală, i-am povestit ambiguu ceea ce văzusem. Km curioasă și mai tare de inimă, a dezlegat misterul: craniu. Osaminte ... Km chiar știa persoana ( a descoperit mai târziu) ciudat și straniu. Acum mă simt legată misterios de un om, sau doi (!!!) și plâng. Nu știu, poate că e plânsul de care am nevoie, plânsul care mă va face iar să râd și sunt sigură că asta e. Dar e ciudat și diferit, și greu de ințeles.
• Pe Somnorici il iubesc pentru tot ce face și ce nu face. Pentru că uită de el, ... și de mine, dar nu uită de oameni, de prieteni, de cei care au nevoie de el. E mereu acolo gata să ajute, gata să dea un sfat, gata pentru a fi alături. Și da, stiu, e cel mai tare, cel mai bun. The best! Number one. El. Nu ii scriu ode și nici poezii (nu am mai făcut-o de mult) dar vorbesc sincer despre un om mult prea drag. La mulți ani Somnoriciul meu scump și drag (prietenii știu de ce!!!). Să rămâi mereu așa chiar dacă sunt mulți cei care te critică sunt mulți mai mulți cei care te iubesc, și tu știi asta. Să ai grijă de tine că suntem mulți care avem nevoie de ajutorul tău. Iți mulțumesc că nu am uiți și că ai grijă de mine, că ma ierți, că mă cerți... Și da, plâng când scriu asta pentru că ești un om atât de sensibil incât meriți toate lacrimile dragi din aceasta seară ...