Vorbesc cu drag și emoție ...

Mai este puțin și o să vină luna august, lună în care oamenii rătăciți prin Italia se întorc pentru câteva zile în țară, printre ei, în acest an după cum mi-au promis revin pe meleaguri natale oameni frumoși, amici de-o viață, pesoane pe care le cunosc de când eram pitică. Pe Cris o știu de când împărțeam aceleași scăunele la grădiniță, pe Monik tot de pe atunci dar intr-un alt context (era la doamna aia pe care nu o suportam eu, mai ales că au venit cu toată grupa în clasa noastră la desene animate!!!).

Anii au trecut și timp de vreo 8, am împărțit aceeași clasă cu fetele, cu Monik chiar și banca prin clasa a IV a. Dar timpul a trecut, ne întâlneam prin vacanțe pentru a petrece timpul de joacă împreună, iar anii de școală s-au scurs. Am crescut, am fost față în fată cu examenul de capacitate și apoi admiterea la liceu când drumurile noastre păreau să se despartă, dar nu și legatura dintre noi. Dar nu a fost așa, pe Cris o vedeam prin pauze, imparteam acelasi drum uneori, cu Monik am mai stat in bancă vreo 2 ani (în formulă de trei cu Ali de această dată - până când o decizie hotărâtă a dirigăi a rupt vrajă). Au fost clipe superbe, pe care doar noi le putem întelege, chicoteli și glume, ceva emoții, ani speciali, chiuluri în formulă de trei... Pe Ali o cunosc tot de pe scaunele grădiniței, dar ne-am regăsit după 8 ani pe niște mese mari numite bănci de liceu, întâmplător. Faptul că am împărțit aceeeași clasă în anii de liceu se datorează unui noroc chior, a unei opțiuni "a, b, c" la vrăjeală dar la sugestia Monik-ăi însă, și poate la umbră unei medii bune de admitere și uite așa am ajuns să îmi terorizez o parte din colegi, o parte poate doar. Capitole citite din amintiri mereu cu drag, răsfoite la fiecare adiere a nostalgiei, presărate cu acele vise de adolescent și inocența de copil sau ganduri mature. Eram noi trei, la nebunii cu mine în fruntea lor, intram în conflict cu profii și îmi plăcea să fiu ironică (nu întâmpăltor am ajuns la cancelarie, trăgând-o pe Ali după mine și evident că nu am fost lăsate la greu de Monik, noroc de profa care nu s-a sincronizat cu diriga și uite-mă scăpată basma curată!!!). Dar da, au fost ani frumoși! Au trecut repede iar acum poate nici pe mess nu mai aveam timp să ne regăsim. Timp! Ne agătăm de fiecare șansă de a ne revedea, de a vorbi, de a povesti. Amintiri! Și glume. Timp. Oameni frumoși ai tinereții mele. Oameni despre care vorbesc cu drag și emoție, oameni speciali de care imi amintesc fâstâcita uneori, pagini de viață desenate in culori vii și calde, pagini memorabile. Vă salut fetelor!