Se vorbeste despre Romania in termeni cam negativisti si asta nu prea imi place nu ca as fi eu prea optimista in perioada asta. Se vorbeste de tineri plecati timpuriu din tara in cautarea unei stabilitati financiare aparuta mai rapid decat ar putea fi facuta aici, despre batrani care abia pot sa isi duca batranetea, despre oamenii care au un loc de munca si mult prea multe probleme, despre copii si educatie, despre necazuri si nenorociri, crime si violuri, despre furt si violenta, politica si politicieni, despre orice ar putea produce confuzie si haos. Nu prea sunt de acord cu aceasta abordare a problemei. Nu cred ca ne ajuta cu prea multe daca gandim asa. Se dadea un exemplu zilele astea cum ca pe batrani nu ar mai avea cine sa ii ingroape – ca ai lor copii ar fi plecati prin strainatate. Fals. De doua ori fals. Sau de nenumarate ori fals. Am un argument cand spun asta. Ca sa ma pliez direct pe subiect. Nu e nici pe departe asa. Fiul care isi iubeste parintele este langa el pe ultimul drum indiferent de distanta, situatie materiala sau stiu eu alte asa numite piedici(si nu ma refer aici la poibilele conflicte care ar fi putut aparea intre copil si parinte, aici fiecare decide ce e mai bine pentru el) ma refer strict la situatie traim atat de rau incat copii nici nu se mai intorc in tara la inmormantarea parintilor; am fost amrtora unui caz in care copii s-au strans la capataiul parintelui cu totii (chiar daca unul a lipsit – si are circumstante atenuante), au fost multi nepoti – chiar daca nu toti, au fost oameni adunati din toate colturile pentru ca asta a fost un gest de respect, un gest dorit, gest firesc. Asta cred ca ar fi o explicatie pentru tot ce se intampla acum in Romania, am cam uitat sa scoatem in evidenta lucrurile bune care se intampla, sunt prezentate la stiri aproape doar crime si violuri, de parca am fi o tara de violatori si criminali - vorba dirigintei, oare nu ar trebui noi tineretul sa ne multumim cu un loc de munca si sa trecem prin etape ca sa ajungem acolo unde ne dorim, nu ar fi mai simplu sa pastram o speranta, nu ar fi mai bine daca am lasa bunicii sa se bucure de pensia aia si asa mica pe care o au fara sa ii supunem la presiuni exterioare?!
Poate ca ar trebui sa invatam sa mai facem plimbari prin aer liber, nu sa stam mereu in fata calculatorului, poate ca ar trebui sa ne intalnim ami des nu sa mai vorbim atat de mult la telefon, poate ca ar trebui sa invatam sa folosim cosurile de gunoi si sa nu mai arungam mizeria pe jos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)