Am reusit sa le inteleg glumele...

Dupa aproape patru luni am incheiat azi o periaoda frumoasa si interesanta; practica-voluntariat pe care am facut-o mi-a placut intr-un mod misterios, la inceput am fost super incantata, a urmat o perioada de dezamagire fireasca poate si din cauza mea, cu ceva stres si cateva nemultumiri, dar finalul a fost emotionant si cu multe nostalgii. A fost un colectiv frumos, tanar si maleabil, cu care am reusit sa ma acomodez. Intr-un final am reusit sa ii inteleg pe cei din echipa si mi-au devenit dragi fiecare dintre ei; am reusit sa le inteleg glumele si chicotelile, ironiile si sa le aud cuvintele nespuse; finalul a fost emotionant pentru ca vestea ca parte din echipa o sa intre in concediul de maternitate nu poate fi decat o veste minunata care aduce zambete sincere. Ramane regretul ca nu nu mi-am ramas la revedere de la toata echipa (prietenii stiu de ce!!!) dar cine stie, poate ca ma voi intoarce acolo intr-o zi - macar ca un simplu voluntar (la sugestia echipei!!!) Au ramas amintiri frumoase, ceva fastaciri normale si greseli copilaresti, dar si o lectie invatata gratis: daca exista vointa, macar putina, exista speranta unui viitor frumos!!!, greseli face oricine, dar obligatia fiecaruia este de as asuma responsabilitatea si de a merge mai departe.