luni, 7 iunie 2010

Au trecut 4 ani

Vorbeam zilele acestea cu Km si imi zicea ca trebuie sa pregateasca speech-ul pentru cursul festiv. Termina liceul! M-a cuprins un fel de nostalgie, amintiri sub forma de clisee mi-au revenit in minte si o multime de momente frumoasa am retrait pentru cateva clipe. Cu drag imi voi aminti mereu de anii mei de liceu, au fost frumosi plini de peripetii, au fost patru ani frumosi, ce au trecut infiorator de repede, si pana am realizat eu au ajuns la final (plus patru care deja au trecut!!!), am avut alaturi colegi dragi, si niste profi interesanti ... Desi nu am fost noi cei mai uniti a fost frumos, am avut momentele noastre, ne-am creat universul noastru unde nimeni nu a putut patrunde fara acordul nostru. Avem amintiri care sunt comoara noastra, avem trairi si sentimente, avem o multime de clipe dragi si cazuri tensionate de care ne amintim cu bucurie. Avem povesti inchise in sufletele noastre de liceeni atat de frumoase, avem pagini nescrise de istorie, am fost isterici si sensibili, galagiosi dar ascultatori, am fost criticati dar si apreciati, am fost noi, am fost frumosi, tineri si sinceri.Imi amintesc zilele cand eram elev de servici, si stresul, si nervii. Tabla trebuia sa arate mereu cat mai bine, creta sa fie suficienta si mare (in ultimul an am preferat sa imi cumpar eu creta decat sa alerg prin scoala dupa ea, imi placea cea de la Milan, mi se parea cea mai buna), nu nstiu, a fost frumos si aveam o responsabilitate a mea. Raspundeam pentru asta! Pacat ca am pierdut atat de devreme legaturi, ca ne-am imprastiat prin locuri in care doar cu gandul mai ajungi, pacat ca ne vedem intamplator si atunci atat de putin. As vrea sa mai traiesc macar pentru cateva clipe atmosfera de liceu, cu ai mei colegi si clasa mea, cu banca mea si florile de pe pervaz, cu profesorii si buretele plin de praf. As avea atat de multe sa le spun. Am plecat din liceu ca o multime de cuvinte nespuse, care ar trebui sa le stie fiecare, poate ca am dat dovada de o lasitate ascunsa in spatele unei masele si nu am vrut sa imi arat sentimentele si trairile, emotiile si toata bucuria ca am avut oameni minunati langa mine in cei patru ani de liceu. Da, au fost. Toti. Cu bune si cu rele. Dar cu mai mult bune. Am visat si am plans. M-am enervat si am zis poate prea multe uneori. Am fost eu, o parte din mine! A fost frumos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vreau să-ți știu părerea :)