Obsesia mea: paharele!

Cand vine vorba despre pahare indiferent de forma sau model, devin sensibila, sensibila intr-un sens diferit. Nu stiu daca e obsesie sau doar un lucru firesc si nornal. Nu stiu daca exagerez sau doar imi impun anumite standarde. Nu imi plac petele pe pahar, bun nimanui nu ii plac asta sunt sigura, dar cu toate astea ele exista! Exista pete mici, marunte, insesizabile poate, dar totusi ele exista. Paharele care trec prin mana mea trebuie sa arate impecabil, desi e imposibil sa nu se nu ramana cateva semne de imperfectiune... Nu imi place sa sterg paharele, se stie, dar cu toate astea o fac, le lustruiesc, incerc sa fac fata acestei provocari ori de cate ori este nevoie si sa nu renunt decat cand ori sunt foarte obosita ori multumita de efortul depus. Ciudat este ca atunci cand paharul oferit, intr-o situatie oarecare, nu corespunde anumitor standarde nu am nici o reactie, il analizez, zambesc ironic, dar atat. Folosesc paharu si gata! Nu stiu de unde nebuneala asta cu stersul paharelor cat mai aproape de perfectiune, nu stiu de unde rabdarea si puterea de a ma concentra, dar cel mai mult ma intriga faptul ca nu stiu de ce am reactii total diferite in fata aceliasi obiect: paharul!