marți, 19 mai 2009

Timp...

     E una din zilele în care nu am chef de nimic, deși am atât de multe de făcut...
     E ziua aia în care am chef să stau, să click-uiesc pe toate site-urile care îmi ies în cale, să găsesc ceva care să mă scoată din starea asta, să îmi aducă un zâmbet ...
Adevarul este că azi sunt cam pesimistă și încă nu mi-am dat seama care este motivul...
     Tot așa "hoinărind" am ajuns din întâmplare pe pagina asta, unde mi-a plăcut mult ...
Vreau să împart cu voi această întâmplare, poveste sau ce o fi ea...
Celor ce au pierdut prea devreme un suflet drag…
"Ca veterinar, am fost chemat să consult un câine în vârstă de zece ani, numit Belker. Stăpânii câinelui, Ron, sotia sa Lisa și fiul lor Shane erau foarte atașați de Belker și sperau într-un miracol. L-am consultat pe Belker și am descoperit că avea să moară de cancer. Am spus familiei că nu se poate face nimic pentru Belker și m-am oferit să execut procedura de eutanasie a bătrânului cățel la ei acasă. În timp ce stabileam următorii pași, Ron și Lisa mi-au spus că, după părerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, să urmărească procedura. Ei credeau că Shane ar putea să învețe ceva din această experiența. În următoarea zi, am simțit familiarul nod în gât atunci când familia lui Belker l-a înconjurat. Shane părea atât de calm, mângâind bătrânul câine pentru ultima dată, încât m-am întrebat dacă înțelegea ce se petrece. În decursul de câteva minute, Belker s-a stins în liniște. Micuțul băiat a părut să accepte trecerea lui Belker fără vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu toții pentru o vreme, împreună, după moartea lui Belker, comentând cu glas tare tristul fapt că viețile animalelor sunt mai scurte decât cele ale oamenilor. Shane, care ascultase în liniște, a spus cu glasul lui subțire:
- Eu știu de ce! Speriați, ne-am întors cu toții spre el. Cuvintele pe care le-a rostit în următorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodată o explicație mai alinatoare. El a spus:
- Oamenii se nasc pentru a învăța cum să trăiască o viață mai bună, cum e să iubești pe toată lumea mereu și să fii bun, nu-i așa? Copilul de sase ani a continuat:
- Ei bine, cățeii știu deja cum să facă toate lucrurile astea deci nu trebuie să trăiască la fel de mult ...
Concluziile vă las pe voi să le trageți, fiecare e cu viziunea lui ...
*Eu merg să mă bucur de câteva momente împreună cu Happy a mea :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vreau să-ți știu părerea :)