Octavian Paler - Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:

 

Clădiri mai mari, dar suflete mai mici...

Autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste...

Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin...

Cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin...

Avem case mai mari, dar familii mai mici...

Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp...

Avem mai multe funcții, dar mai puțina minte...

Mai multe cunoștințe, dar mai puțină judecată...

Mai mulți experți și totuși mai multe problem...

Mai multă medicină, dar mai puțina sănătate...

Bem prea mult, fumăm prea mult...

Cheltuim prea nesăbuit...

Râdem prea puțin...

Conducem prea repede...

Ne enervam prea tare...

Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți...

Citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar...

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile....

Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des....

Am învățat cum să ne câstigăm existența, dar nu cum să ne facem o viață...

Am adăugat ani vieții și nu viață anilor...

Am ajuns pâna la luna și înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada, să facem cunoștință cu un vecin...

Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și pe cel interior....

Am făcut lucruri mai mari, dar nu și mai bune...

Am curățat aerul, dar am poluat solul...

Am cucerit atomul, dar nu și prejudecățile noastre...

Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin...

Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține...

Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm...

Am construit mai multe calculatoare: să dețină mai multe informații, să producă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai puțin...

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor și digestiei încete; oamenilor mari și caracterelor meschine; profiturilor rapide și relațiilor superficiale...

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorțuri...

Case mai frumoase, dar camine destrămate...

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosință, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale și pastile care îți induc orice stare, de la bucurie, la liniste și la moarte...

Sunt niște vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior...

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce această scrisoare și în care poți decide fie să împărtășești acest punct de vedere, fie să ștergi aceste rânduri...

Amintește-ți să-ți petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lânga tine o eternitate...

Amintește-ți să spui o vorbă bună copilului care te venerază, pentru că acel copil va crește curând și va pleca de lânga tine...

Amintește-ți să-l îmbrațisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poți oferi cu inima și nu te costă nimic...

Amintește-ți să spui “Te iubesc!” partenerului și persoanelor pe care le îndrăgești, dar mai ales să o spui din inima...

O sărutare și o îmbrățișare vor alina durerea atunci când sunt sincere...

Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mână și să prețuiești acel moment pentru că într-o zi acele persoane nu vor mai fi lângă tine...

Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești, fă-ți timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le ai...