Într-o vreme... deși nu așa îndepărtată, Facebook nu era așa de cunoscut cum este astăzi, motiv pentru care la începutul lui 2009 se folosea Hi5 - rețea de socializare cu acre n-am avut nici o legătură, motiv pentru care azi mi-am prin urechile pe acolo încercând să accesez un link.
„Deși toată lumea este plină de ură, inimile încă mai sunt pline de iubire!” - Marian Cozma, ultimul status bănuiesc că pe Hi5, eu l-am (re)găsit pe Love 8.
Au trecut șase ani de la evenimentele alea ciudate, în urma cărora am rămas doar cu amintiri despre Marian. „Zborul” ăsta neprevăzut a lui, a coincis cu o altă „plecare” spre Cer, la fel de neprevăzută. a unei figuri din copilăria mea - Alina (chiar dacă la un moment dat drumurile noastre s-au despărțit, că așa e în viață, totuși Alina și copilăria mea sunt într-un fel suprapuse, așadar sunt amintiri care îmi vor reveni mereu în minte mai ales într-o asemenea zi!).
Îmi amintesc de îngeri mei, e singurul lucru pe care uneori îl mai pot face - să-i regăsesc în amintiri pe cei de care mi-e dor. Într-un fel sau altul. :)
Și totuși viața continuă, chiar și după astfel de momente, viața merge mai departe, încet-încet durerea trece. Apar în viața noastră alte momente, alți oameni. Rămâne amintirea celor deveniți îngeri dar oamenii noi ne învață că trebuie să continuăm...
Zâmbește! Iubește viața :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)