Doar 28 de zile, atât! :)

     Cu vreo două zile în urmă ziceam că februarie vine așa ca un exercițiu de ambiție personală. Evident, în timpul ăla în mintea mea se năștea exercițiul pe care mi l-am propus - pare tare simplu deși deja pare complicat. :)

     Pentru că mi-a lipsit tare mult blogul și mai ales liniștea pe care o găsesc aici, pentru că mi-e dor să scriu și mai ales pentru că mi s-a părut provocator, m-am decis ca fix 28 de zile, doar atât cât ține luna asta să scriu zilnic ceva - habar n-am ce și mai ales despre ce! :)

     Deja mă simt pierdută în fața cuvintelor, a acestui gând și a ideii că au trecut doar cinci zile; în seara asta au fost vreo câteva gânduri despre ce aș vrea să scriu, în minte cuvintele se legau singure în propoziții dar când încercam să le pun în scris zburau - zburau mai ceva ca stolurile de păsări din plină primăvară. :)

     Poate că dimineața ar fi mai bună pentru exercițiul meu de ambiție personală, poate noaptea e făcută doar pentru vise - pentru cele din somn și pentru cele dinainte; pentru momentele dintre vise - când mă trezesc în toiul nopții și continui visul pe tărâmul meu de basm - dintre realitate-somn-vis - există un asemenea tărâm în lumea mea - e o stare pe care o trăiesc uneori, habar n-am dacă li se mai întâmplă și altora pentru că mie mi-e tare greu să o explic și nu se înțelege mare lucru din ceea ce zic. :)

     O să încerc într-o dimineață să-mi reiau gândul din miez de noapte, să mai pun o „cărămidă!” la dorința mea din luna asta - pentru că n-am avut niciodata în anii ăștia o lună în care să scriu zilnic și mi se pare tare interesantă ideea asta. :)

     Zâmbește! Iubește viața :)