Aveam nevoie de liniștea asta din final de lună ca de o gura mare de aer :)
Au fost momente-n luna asta care-n mintea și-n sufletul meu vor lăsa urme permanente. Și nici n-are cum să nu fie așa! Dar totul e bine când măcar pare asa! Au fost momentele acelea care schimbă sufletul, acolo-n interior, acolo unde nimic nu se vede. Momentele astea au schimbat prea mult și prea deodată. Au fost, în schimb, bine venite. Au fost clipele alea tâmpite, în care timpul se oprește în loc și totul se derulează cu încetinitorul asta după ce totul a fost pe viteză maximă. Au fost genul acela de momente în care așteptam să sune telefonul iar când asta se întâmpla tresăream; au fost momentele în care celelalte voci mi se păreau schimbate și nu îmi dădeam seama ce înseamnă asta - era stres, agitație, oboseală; era nesiguranță, era empatie, erau toate stările adunate în una singură iar mie îmi era al naibii de greu să deduc din acele voci dacă e de bine sau nu ...
Un pansament este desprins de rana sa chiar dacă doare.
Acum când totul pare sa fi intrat iar în modul său normal, în activitatea firească răsuflu adânc și merg mai departe. E momentul în care totul în jur e calm, totul e frumos și atât de bine.
Ninette e acasă, Somnorici ajunge curând.
Cum o sa fie perioada asta sunt tare curioasa :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)