Ziua poeziei ... :)

     Nu știu să scriu frumoase cuvinte despre poezie, îi admir pe poeți și-mi place să citesc versurile ne-poeților. Versurile fac parte dintr-o  lume unică, cu mister și-o sensibilitate aparte J

     „Ziua fericirii” și „Ziua poeziei” și-au dat întâlnire la trecerea dintre iarnă și primăvară. Și-au avut întâlnirea perfectă – cu zâmbet și speranță, cu raze de soare și ciripit de vrăbii! J

     A fost foarte frumos să citesc poezii, gândurile oamenilor înșirate-n versuri; de ceva vreme sunt fascinată de poezie - încerc să citesc, să o înțeleg dincolo de cuvinte - și-mi place; J

     Am căutat prin încercările mele de poezie și-am zâmbit citind rânduri scrise stângaci – în diferite momente ale vieții J

     „Ursul” alături de „Barza” „Steag” și Plictiseala” sunt scrise (rânduri și cuvinte chinuite, mai bine zis :P) în 2007, prin octombrie, când aveam nevoie de-o ocupație; Ninette, când a văzut că prin scris pot păstra „tăcerea!” a inventat seria asta de cuvinte „aproapte imposibilă” dându-mi temă de gândire, altfel zis un exercițiu super fain J

Ursul

Cel mai mare mincinos,

E un animal blănos,

Toată ziua moare-moare,

Chiar dacă nimic nu-l doare.

Mormăie întruna „mor-mor”

Ajungând plictisitor;

Cu toate astea e iubit,

Și mereu e fericit!

E un animal periculos

Cu toate astea e prietenos,

Ne place când suntem în preajma lui,

Și vrem să ne jucăm cu ai săi pui.

Are frați frumoși, speciali,

Cum ar fi urșii polari,

Sau urșii ăia mici pătați,

Panda cum sunt dezmierdați.

Mereu ne este drag de urși,

Și-o zicala veche, din moși-strămoși,

Te-nvață cu un urs cum să vorbești

Și-un prieten cum poți să-l cunoști ...