Dimineață m-a trezit muzica pe care dansau stropii de ploaie.
Ploua. Nu-mi plac diminețile astea supărate iar în ultima perioada m-am obișnuit să îi zâmbesc soarelui, să îl salut; azi n-am putut să îl salut în absență - și-ar fi pierdut din farmec gestul meu - știu că el era acolo, printre nori dar mi-aș fi dorit să-l și văd, să-mi iau energia din razele lui. :)
Chiar și în absența soarelui, aveam nevoie de energie - pe care am găsit-o în răcoarea zilei ploioase. Am descoperit că astfel de zile pot fi liniștite, pot să îmi ofere
energie și pot fi chiar zâmbărețe.
De vreo 3 ani am făcut o pasiune pentru nori, îmi place să îi pozez, să îi prind în cele mai inedited momente iar uneori chiar îmi și iese. :)
Cel mai mult îmi place când după un timp am senzația că nu am mai pozat nori ci o parte de poveste. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)