E sfârșit de septembrie sau poate deja început de octombrie; e momentul în care trebuie să iau decizii; e un început, sau e doar finalul?! Cred într-un început frumos, deși e groaznic atunci când lucrurile ajung la final, poate e puțin forțat termenul ăsta de final, dar pentru că există începuturi, trebuie să existe uneori și finaluri:)
Cel mai straniu e că nu am nici un sentiment clar definit în minte, în inimă, în suflet; totul pare desprins dintr-o poveste, dintr-o altă lume, e doar confuzie, sunt prinsă între sentimente contradictorii doar, doar atât. Nimic sigur, nimic clar; doar așteptări, doar dorințe;
E toamnă, asta e clar; copacii sunt desenați superb, cu frunze colorate minunat, frunzele deja formeaza pe jos un covor unic, covorul toamnei; sunt lucruri la fel în fiecare toamna, dar nici o toamnă nu seamănă cu alta; mereu ”aceasta” e cea mai frumoasă, cea mai plină de înțelesuri, cea mai pura; mereu în toamna asta se întâmplă cele mai frumoase lucruri, cele mai nehotărâte sentimente sunt pansamentul din toamna:) Cele mai frumoase zâmbete, cele mai dragi priviri, cele mai dragi voci:) Cel mai frumoase frunze, flori de toamnă, momente, cele mai frumoase ploi și poate cele mai frumoase răciri ale vremii;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)