"Cei 7 ani de acasă" nu sunt incluși în prețul cazării.

Zilele trecute am primit un mesaj în privat de la un cititor al paginii noastre de Facebook. 

Omul era efectiv un amestec de epuizare, frustrare și revoltă. Mi-a scris direct, fără ocolișuri: „Te rog, scrie despre clienții care plătesc 50 de euro pe noapte, dar au pretenții de 5 stele. Care își șterg machiajul cu prosoapele albe, își bagă câinii în pat și uită de bunul-simț acasă.” 

Mesajul, cumva, m-a pus pe gânduri și m-am întrebat până unde merge ospitalitatea și unde începe lipsa de respect? 

Hai să fim realiști. Dacă plătești 50€ pe noapte, primești fix o cazare de buget mediu: un pat cald, curățenie și siguranță. Nu ai majordom, nu ai room-service non-stop și nimeni nu e servitorul tău acolo. 

Apoi, faza cu prosoapele: doamnelor, fondul de ten și rimelul rezistent la apă distrug definitiv bumbacul alb. Un pachet de șervețele demachiante costă câțiva lei la orice magazin de colț de stradă. De ce să distrugi munca unui om care spală și calcă ore în șir? 

La fel și cu animalele. Ok, cazarea e pet-friendly dar asta nu înseamnă că patrupedul tău trebuie să doarmă pe aceeași pernă pe care se va așeza următorul turist (poate omul de după tine are o alergie severă). Igiena nu se negociază, indiferent de cât de mult ne iubim blănoșii.

Turismul ăsta funcționează doar dacă există respect de ambele părți. Proprietarul îți dă o cameră curată, tu te porți ca un om civilizat. 

Până la urmă poți să închiriezi un spațiu, poți să cumperi un serviciu, dar cei 7 ani de acasă nu vin la pachet cu rezervarea și nu sunt incluși în prețul cazării. Ori îi ai, ori nu-i mai cumperi de la nici o recepție. Aceia vin din familie sau nu vin deloc. 

Voi ce ziceți? Ați dat peste astfel de oameni prin vacanțe sau vi se pare că proprietarii au devenit prea sensibili? Cum vedeți treaba asta? 

 #zâmbește, #iubeșteviața :)

Nu lăsa pe nimeni să te facă să renunțe!