Chiar, cum ar fi? :)

     Ieri, pagina de Facebook a avut problemele bine cunoscute la nivel internaţional. Nu grave, doar nu reuşeam să postez nimic si la un moment dat nici opţiunea de like nu funcţiona. Am crezut iniţial că e o problemă la mine, dar timpul trecea şi începeam să mă agit... un pic. Până să caut informaţia şi să aflu că e o problemă aproape generală m-am gândit cum ar fi dacă într-o zi m-aş trezi fără acces la cont; dacă nu l-aş mai putea folosi, dacă n-aş mai putea lua legătura cu nimeni, dacă tot ce a fost în anii ăştia s-ar opri brusc, aşa, dintr-o dată?

     Facebook a devenit aşa indispensabil încât gândul ăsta e năucitor: dacă toate amintirile ţi-ar rămâne blocate pe o pagină pe care n-ai mai putea să o accesezi, dacă tuturor contactelor tale de pe facebook n-ai avea şansa să le explici, dacă n-ai mai putea să citeşti nici un mesaj, dacă n-ai mai putea să ai nici o activitate... cum ar fi? Gândul ăla că faci o altă pagină de facebook nu e chiar simplu pentru cineva care în anii ăştia nu şi-a modificat măcar o dată numele de utilizator. 

     Îmi promit că după momentul ăsta o să scriu mai mult pe blog, o să devin mai activă aici, să avem un spaţiu de rezervă! Nu se ştie niciodată! 

     Dacă într-o zi, Hoinărind printre cuvinte ar dispărea, aţi realiza asta? I-aţi simţi în vreun fel lipsa?

#zâmbeşte, #iubeşteviaţa :)