Inocenţă îmbinată cu emoţia! :)

     Am citit-o pe Andreea Blându într-o perioadă rece, pe la mijloc de februarie. Era zăpadă! Aveam nevoie de o pătură şi de ceai - astfel -cărţile ei erau în combinaţia perfectă. După prima carte am simţit nevoia să îi caut vârsta pe google. Era ceva care mă întriga la cartea aia, ceva pentru care nu găseam legătura...
     E tânără, atât de tânără; poate de aici lipsa unor detalii care cred că ar fi completat mai bine povestea, care mi-ar fi dat un chef mai mare de a mă ţine de cartea aia. Evident, celelalte două cărţi le-am citit doar din dorinţa de a vedea dacă am avut sau nu dreptate - prin fiecare carte nouă creşte şi povestea, apar detalii, se vede evoluţia în scris (nu că aş fi eu cunoscătoare în chestiile astea, dar o zic din punctul meu de cititor).

După naivităţile adolescentine din prima carte, uşor-uşor, emoţia s-a îmbinat cu tensiunea şi a a făcut saltul mai departe spre alte gânduri şi alte poveşti...

     Poate că nu sunt eu obişnuită să citesc autori tineri, să le citesc primele cărţi, să îi văd cum evoluează, cum trec prin stângăcii şi toate chestiile de genul ăsta, iar acum - dacă tot s-a ivit ocazia - am încercat şi experienţa asta. Nu e genul de autor de care o să uit că i-am citit cărţile pentru că deja m-a captat ideea asta şi chiar vreau să îi urmăresc evoluţia; aşadar, abia aştept noua carte. Eu sunt pregătită pentru altă experienţă!

#zâmbeşte #iubeşteviaţa :)