Anul ăsta a fost un fel de toamnă. Au fost zile calde, dar parcă îmi amintesc mai mult cerul gri. A fost soare fierbinte, dar ploile reci le-am reținut mai bine. Au fost flori colorate de vară, dar frunzele toamnei parcă sunt mai încărcate de magie. N-a fost genul ăla de sentiment de nostalgie amestecat cu tristețe, din contra a fost liniște, frumos și magic. A fost poveste de toamnă cu zâmbet, cu gânduri deși hai-hui n-au fost pline de negativism, au fost momente cu emoție, dar mai ales sentimentul ăla de bine care nu se poate povesti și nici măcar nu încerc.
Am început să înțeleg că magia unei zile nu constă în a fi totul perfect, ci a se încheia cu liniște. Am început să prețuiesc liniștea mea din miez de noapte și mă bucur de fiecare oră de somn. Mi-e bine! Am înțeles câ gândurile în exces nu fac decât fie acolo, să ofere stări aiurea și tensiune; mi-am dat seama că nu ajută la nimic... Așa că anul ăsta tomnatic mi-a fost colorat. Am pictat griul în culori și am alergat printre stropi. Am transformat carți în povești, iar în filme am driblat printre roluri. :)
Viata poate fi frumoasă dacă din când în când încercăm să-i dăm o șansă!
#zâmbește #iubeșteviața :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)