Sunt așa momente! :)

     Prea mult trecut, prea puțin prezent și-un viitor incerc - cam la asta se rezuma zilele astea. Fac curațenie în trecutul meu, nu neapărat că simt nevoia dar așa deodată mi-a venit ideea asta și n-am chef să ratez această șansă. E vorba despre cutiile alea cu amintiri care nici nu mai știu ce reprezintă, bucăți de cretă, carioci uscate, sticluțe de parfum sau doar cutii și hârtii mâzgâlite fără noimă - știu că într-o perioadă au avut un rost dar dacă s-a întâmplat să-l uit, măcar să fac loc amintirilor ce vor urma. E tare fain într-un fel să te întorci printre amintiri și să îți dai seama cât te-ai schimbat. Citesc poezii și mă amuz că nici nu mai știu la cine mă gândeam când le-am scris.
     Sunt însă lucruri pe care le-am regăsit după ani de zile care semnifică la fel de mult și azi ca atunci când am hotărât că ele vor fi amintiri. Au fost chestii la care am vrut să renunț zicând că a trecut vremea lor (o bomboană expirată de vreo trei ani - dar am lăsat-o în cutie, deși am reușit inițial să o arunc - am recuperat-o) dar n-am putut și-am zâmbit când am renunțat la lucruri fără vreo urmă de regret. Sunt așa momente! Renunți pur și simplu, nu pentru că nu ți-ar mai păsat, nu te-ar mai interesa ci doar pentru că nu mai poți, nu mai ai loc suficient în lumea ta pentru acele chesti trecute.
     Am renunțat la aproape jumătate din trecutul cutiilor prin care am făcut curat (poate în periaoda asta reușesc să termin) doar pentru că trebuie să întâmpin viitorul cu suficient loc pentru noi amintiri. Când am gândul ăsta, apare și un zâmbet complice pentru că abia aștept, știu că ce e mai frumos de acum urmează! :)

Zâmbește! Iubește viața :)