Salutul stelelor :)

     Noapte de august cu adiere de vânt rece, cântec de greier, miros de iarbă cosită și ceea ce ar fi trebuit să fie „Ploaia de stele!”
     În schimb au fost vreo două ore de liniștite, o lună superbă (științific „Super Luna” a fost cu o noapte înainte) și timp din categoria „eu cu mine!” :)
     Și-am privit dansul stelelor - alea puține - și-a fost ca o poveste!

     Povestea cu luna și câteva stele care dansau în liniște, departe de privirile zilei și la adăpostul nopții; eram câțiva oameni în tot Universul carev priveam acest fascinant joc, cei mulți erau în interiorul pereților, butonând de zor vreo telecomandă sau deja erau în lumea viselor dincolo de pleoapele închise.
     Eram un grup cu-n scop comun, chiar dacă nu ne știam, nu ne auzeam și habar nu aveam unul de existența altuia! Sigur, pentru un moment gândurile noaste s-au unit și pentru câteva clipe toți gândeam la fel, simțeam la fel și mai presus de asta eram convinși că undeva cineva face același lucru ca și noi.
     Cel mai emoționant gând a fost ăla că oamenii mutați pe-o stea mă salută de acolo de sus iar dansul ășa e de fapt modul lor de a îmi atrage atenția asupra lor :) Și-a fost frumos și liniștitor! Vreau să cred că lor le e bine; că acolo e o altfel de lume, la fel dar diferită :)

Și azi ar fi fost ziua ta iar eu am scris despre stele; știu că ești una dintre ele :)