Decembrie, amintire și vis! :)

     În copilăria mea iarna avea miros de ger, de mere coapte și turtă dulce! :)

     În copilăria mea iarna însemna zăpadă, bătaie cu bulgări și magie! :)

     Copilăria mea azi înseamnă Decembrie! Decembrie este minune, bucurie, speranță și credință. :)

     Nu mai sunt copilul de ieri cu vise utopice, sunt copilul de azi care însă visează la fel de frumos, la fel de intens și la fel de utopic. În timp am învățat că nici un vis nu e prea vis, nici un gând nu e prea mare, nici o speranță nu e fără zâmbet.

     Cred! Simt. Îmi doresc! Visez! Zâmbesc. :)

     Asta înseamnă Decembrie pentru mine! Este mândria de a fi roman, zâmbetul lui Ninette, ghetuțele pentru Mos Nicolae, CR, miros de mere coapte și scorțișoară, vin fiert și ger. Înseamnă credință și speranță! Înseamnă pași pe zăpadă, stele zgribulind pe cerul înghețat, lătratul căinelui meu răgușit. Decembrie este magie cu flori de gheață pe geam, Sf.Spiridon, bătaie cu bulgări și căzături pe gheață.

     Este luna mea de speranță și vis, și zâmbet. Miros de mere coapte și casa bunicilor; imaginea felicitărilor din copilărie și a desenelor strâmbe și coșurile fumegând. Imaginea gerului - da da, în copilărie și gerul poți să îl vezi! :)

     Emoția Crăciunului, magia serii, speranța dimineții - transformate mai apoi în Minunea Nașterii Domnului. Toate vin și toate trec. Clipele astea rămân în amintire, râmăn într-un colț al memoriei, râmăn tărâmul meu de vis, de speranță, de credință. Și zâmbet!

     Gândul colindelor din seara de Ajun și glasul răgușit, emoția și mesajul lor profund nu pot fi descrise în cuvinte, trebuie ascultate, simțite, înțelese. :)

     Bradul de iarnă și luminițele sale transformă totul într-o poveste! :)

     Povestea copilăriei mele! Povestea mea colorată - ca în hainele Moșului, calmă - ca și ochii blânzi ai săi, enigmatică - la fel ca Moșul în persoană, plină de emoție ca sentimentele trăite la întâlnirea lui.:)

     Ho-ho-ho-ul care îl aud an de an și nici măcar nu îmi dau seama dacă îl aud în fiecare an, sau răsună de undeva din copilăria mea, din timpul meu de demult, de undeva din universal copilăriei mele.

     Ah, și cozonacul mamei, și glasul tatei și sania aia care a zburat mai repede ca niciodată parcă, trasa de Somnorici. Și ferma noastră - a mea și a lui Ninette, proiectată în zăpadă, și glasurile noastre de copii într-o noapte de iarnă, și săniile noastre și zbenguiala prin zăpadă. Și noi copii! Am avut o copilărie tare frumoasă, cu o uliță plină de copii, mai mici, mai mari, dar toți uniți într-un singur scop: să ne distrăm.

     Acum avem amintiri, chiar dacă nu mai suntem toți, chiar dacă nu mai este zăpada de altădată, chiar dacă nimic nu mai pare la fel. :)

     Îmi amintesc de tata și ultimul nostru pahar de vin fiert dintr-o seară de Ajun! Îmi amintesc de Ninette și colinda noastră repetată pe viscolul de pe Irugă, când cu glasurile înghețate nu am mai putut rosti prea multe cuvinte când am ajuns la destinație; îmi amintesc de Somnorici și Ajunul în care am râs cu Ninette pe seama lui :D Îmi amintesc o seară de Ajun rece în care am realizat cu mama prima coroniță de pus pe ușă...

     Chiar dacă pe tata îl regăsesc acum doar în amintiri, știu că o să vină vremea în care voi mai aduna un sac de amintiri împreună cu Ninette, Somnorici și mama. Și ne vom amuza împreună, vom râde, vom depăna amintiri, vom cânta colinde, vom împodobi bradul și vom desface cadouri. Și vom fi noi, din nou, împreună. Ah, și Happy va lătra tot răgușită! :)

     Decembrie pentru tine ce înseamnă?! :)