O cafea târzie deși a fost o dimineața matinală, poate prea matinală; nimic nou, nimic neobișnuit! Și totuși e ceva - în aerul rece, în vântul destul de puternic, care trădează o nostalgie, un sentiment pe care tot îl trăiesc de câțiva ani la final de august, care este ascuns mereu într-un colț de suflet ca să se dezlanțuie acum. Dar "acum" încă e la câteva zile depărtare, mai e un pic de timp pentru câteva zâmbete complice, pentru câțiva nervișori, pentru câte cuvinte colorate într-un curcubet de litere. Sunt zilele alea care trec într-un ritm amețitor, care se termină mult în noapte și încep dimineața prea devreme. Sunt clipele rare din an, sunt clipele noastre!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)