Aceleaşi gânduri ....

     M-am trezit urmărind Prison Break fără ca măcar să îmi dau seama ce m-a determinat să fac acest lucru dar mai ales când și cum am decis să revăd serialul ăsta. Pur și simplu m-am trezit urmărindu-l!!!

     Acum îi ştiam finalul, ştiam ce se întâmplă dar cu toate acestea l-am urmărit cu aceeaşi dorinţă de început, cuprinsă de aceleaşi emoţii deşi acum sentimentele erau altele. Priveam mai detaşat evenimentele deşi eram mai implicată, aveam aceleaşi gânduri deşi eram la fel de fermecată de acţiune.
     O să urmăresc serialul ăsta ori de câte ori o să am ocazia dar cu siguranţă nu o să mă plictisesc niciodată.
     Că s-a lungit sau nu, că au mai dat-o pe ici pe colo în bară, că au mai fost momente încurcate, e adevărat, dar e unul din serialele mele dragi. Am tot scris despre serialele pe care le-am văzut dar bineînteles că nu suficient, nici măcar pe aproape de cât mi-aş fi dorit.
     E poate ciudat (și mi-e ciudă!!!) când îmi amintesc că până la Prison Break nu m-am uitat la nici un serial online şi totul a pornit brusc de la recomandarea unuia dintre cei mai faini oameni pe care i-am cunoscut până acum. M-a/m-am transformat într-o dependentă de seriale, înainte să termin câte unul îmi promit că nu mai încep altul, că fac o pauză (mi-e dor să scriu, să citesc!) dar mă trezesc deja prinsă în acţiunile altuia; vreau să cred că până acum le-am văzut pe cele mai faine (din seria recomandată de "sfătuitorul meu" mi-a mai rămas Heroes - dar îl ţin pentru zile negre şi nopţi albe!!!).
     Nu o să zic acum cât de mult mi-a plăcut Michael - pentru că am mai făcut asta pe blog, povestea dintre Sara şi Scofield :), relaţia dintre fraţi, că mi-e la fel de ciudă pe T-Bag, dar pot zice că am descoperit-o pe Veronica (scena în care Linc "cerşeşte" o poză cu ea îmi place la nebunie; dar am văzut-o în The Mentalist alături de Simon Baker şi mi-a rămas dragă!), l-am descoperit pe C-Note pe care prima dată nu l-am băgat în seamă, iar relaţia profundă dintre Michael şi Fernando cu doi ani în urmă am tratat-o cu superficialitate.
     Acum am identificat mai bine rolul cu personajul, acţiunea cu gândul, sentimentele cu trăirile; de Bellek şi Kim uitasem complet, iar de Jonh Abruzzi nici nu îmi aminteam. Toţi au jucat impecabil şi nu e întâmplator că filmul se află în topuri. Chiar dacă pe T-Bag mi-e ciudă, el şi-a jucat rolul perfect. Sunt actori excepţionali iar Dominic Purcell a jucat impecabil. Mi-ar fi drag să am timp să scriu cândva toate gândurile şi sentimentele mele despre fiecare personaj, deşi nu cred că o să am ocazia asta, aşa cum l-am perceput eu, cum l-am simţit, cum l-am văzut.
     Ahh, într-un sfârşit forţat o să zic că la fel ca acum 2 ani, am acelaşi sentiment la finalul filmului şi acelaşi mesaj!!!