Cărăbuşii ...

Se pare că anul acesta şi cărăbuşii s-au grăbit! Ştiam că apar la început de mai, îi port în suflet cu amintiri din copilărie, cu poveşti desprinse parcă dintr-o perioadă uneori ireală, într-un alt timp deşi acelaşi spaţiu. Oare spre ce se grăbesc cărăbuşii, de au apărut aşa, parcă din senin intr-un final de april cald dar furtunos, cu ploi şi fulgere, cu tunete şi vant care poartă prin aer albul florilor de copaci? Nu i-am văzut încă, doar i-am auzit aşa parcă într-un vis; firesc poate, poate nu, cand am realizat sursa zgomotului nou din jurul meu, am zambit deşi primul gest a fost cel de a-mi pune gluga pe cap. Deja am în plan ca zilele astea să ies la vanătoarea de cărăbuşi, să le fac poze, să alerg printre ei, să le privesc zborul şi joaca lor ... Vreau să retrăiesc amintiri pierdute, chiar dacă nimic nu mai e ca altădată, chiar dacă acum totul se mişcă aşa rapid, vreau pentru o seară să fac parte dintr-o altfel de lume, dintr-un altfel de univers, să stau undeva să privesc altceva, sub altă formă, dintr-un alt unghi!!!