Toate au un început și un sfârșit, dar uneori finalul e neașteptat. Așa a fost și aici! Povestea veselă cu cei doi motănei ai mei s-a transformat într-o zi într-una diferită.
Jojo și Rene au apărut în viața mea într-o noapte de mai, rece și ciudată. Erau atât de mici, atât de neajutorați și au avut o mama cam aiurită, dar cu toate astea au crescut mari și frumoși:) Pe undeva vreau să cred că am și eu un merit ;)
Pe când erau mai micuți, alintați și împreună :)
Dar Jojo într-o zi nu a mai venit acasă, nu m-am îngrijorat că i se mai întâmplase să hoinărească, m-am îngrijorat a doua zi, a treia, iar acum după atâtea zile încă îl mai aștept. Este un pisoi descurcăreț, simpatic și tare drăgălaș :) Este sociabil, se atașa repede de oricine și probabil a fost răpit :)
Pare că și Rene s-a obișnuit cu ideea, deși la orice zgomot încă sare la ușă în speranța că Jojo s-a întors; o lasă pe Veve să intre în casă, așteaptă puțin și apoi iese pe scări, se uită de jur împrejur și începe să miaune. Atunci e un moment groaznic de dureros, când îi văd ochișorii și tristețea din ei care parcă imploră ajutor în aș revedea frățiorul :(
În ziua în care ar fi trebuit să facem poza de 7 luni, a fost doar Rene iar ședința foto nu a mai avut loc, fără Jojo parcă nu mai are nici un farmec.
Jojo probabil că este bine, alintându-se și jucându-se așa cum îi place lui, vreau să cred că e fericit :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)