Serile mele de duminică sunt liniștite, dincolo de vremea de afară în suflet e cald și liniște, mă pierd adesea prin vise verzi dar mă cuprinde un regret ciudat când cu pași grăbiți se apropie ora de rămas bun dar nici măcar nu știu de ce! Știu în schimb că fiecare final de duminică e la fel, deși doar aparentJ
Am mai scris despre asta, nu mă mai repet deși despre lucrurile frumoase poate nu ar trebui niciodată să avem „restricții” să vorbim; în timp am învățat să mă bucur de lucrurile care par mărunte, de un apus superb de soare, de o lună magică, de un fir de iarbă în adierea vântului sau de o buburuză „escaladând” o frunză ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)