Noaptea trecută a fost tristă, pentru că în magia ei a ascuns prea multă durere, prea multe întrebări și puține răspunsuri. Minutele treceau, totul în jur tăcea. Nu aveam chef de prea multe, voiam doar liniștea apăsătoare să vorbească, iar asta s-a întâmplat până acordurile melodiei apărute de nici nu știu unde s-au făcut auzite ...
Am mers la somn cu senzația ciudată de lacrimi adormite înainte de vreme și mi-am amintit de oamenii mei duși prea devreme:
"Suflete dragi
Vă duceți rând pe rând
Ne părăsiți și vă uităm curând,
... prea curând.
Suflete dragi
V-ați dus cu noi în gând
Și ne-ați lăsat plângând,
... prea curând"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)